Cand eram in liceu, am fost selectata pentru un proiect de schimb de experienta ce avea loc in Cehia si unde participau mai multe echipe internationale. Printre care Olanda, cu 3 duduite cu cosite de aur si ochi visatori si 2 flacai crescuti ca vrejul din poveste, ca asa le sta bine nordicilor. Dar pe cat de frumosi erau cei 5, pe atat de xenofobi s-au dovedit. Gustul pe care mi l-au lasat discursurile lor fara perdea (in care au spus de vreo 3 ori ca fiecare european sa stea la el acasa ca s-au saturat sa le ia strainii joburile) a dainuit ca o dara de jeg peste imaginea pe care mi-am creat-o in timp despre Olanda.

Asa ca destinatia asta a ramas multa vreme la capitolul „branza buna in burduf de caine” si doar daca s-ar fi scufundat toate orasele din Italia, ar fi ajuns vreodata vreo prioritate de calatorie. Pana cand am dat de Redhead Days, Festivalul Roscatilor Naturali de la Breda, pe care n-as fi putut sa mi-l refuz, fie el localizat si la poarta lui Scaraoschi. Asa am ajuns si la Amsterdam, ca inca n-au facut olandezii popas aeronautic la morcovetii din Breda-n batatura.

Amsterdam

Dincolo de caracterul relativ incompatibil al olandezilor cu neamul nostru de latini loveri neaosi si pasionali, pe care mi l-am confirmat si la fata locului, Amsterdam este desprins dintr-un tablou pictat de vreun var mai deocheat al lui Van Gogh, probabil pe nume Vincent Sexy MariJuan van Gogu: cu o arhitectura superba, dantelata din secolul XVI, unde la poalele bisericilor se astern fara stres sex shop-uri si vitrine rosii, populate de tantici cu sani cauciucati de-ai putea pe unul sa te culci si cu celalalt sa te invelesti.

Printre cladiri de zici c-au fost decupate dupa mileul bunicii, cu mot, bicicletele zboara ca vantul si ca gandul in toate directiile, incat locuitorii orasului par a fi ele iar oamenii doar de decor. De altfel, am aflat ca fiecare olandez din Amsterdam are in medie o bicicleta si jumatate (exercitiu de imaginatie) si chiar in momentul in care citesti randul asta, se mai pune o bucata de ciment la sky scraper-ul din Amsterdam destinat exclusiv parcarii bicicletelor.

Alta treaba fermecatoare in Amsterdam sunt canalele ce-aduc nitel a Venetia, curatate printr-un sistem eficient de baraje mobile si in care nu scapa nimic din cele 2500 de barci-locuinte acostate la mal. Cica apa canalelor, desi colorata de argila, este curata ca lacrima. Cu ceva indoieli, as completa ca lacrimile politicienilor…Dar, la fel ca-n Venetia (si poate ca orice alt oras care a fost fruntas in navigatie si care a avut contact cu mai multe culturi), Amsterdam-ul este libertin si destupat la minte. Aici, cand se lasa seara, orasul se transforma.

Ce este de vazut in Amsterdam?

Totul. Si ca sa vezi totul, ori iti iei un an sabatic sa bati la pas coltisoarele pe timp de noapte si pe timp de zi, caci se preschimba, ori te sui intr-un vaporas simpatic si sezi bland timp de-o ora, o ora si jumatate, daca te lasa punga. Preturile variaza intre 16 si 18 euro. Dar merita.

Din vaporas, am vazut:

• Casa Anei Frank (unde nu mai erau disponibile bilete nici cu-o luna inainte de calatorie, aviz amatorilor);
• Casutele cu mot de pe malul canalelor, care-s asa de stramte pentru ca erau tare nasparlii taxele pe pamant pe vremuri si atunci preferau sa se extinda in sus, desi solul nu permite o inaltime considerabila;
• Restaurantul asiatic plutitor, Sea Palace Restaurant, replica fidela a celui original din China in stil pagoda, unde incapeau 600 de persoane; arhitectii nu s-au gandit insa ca 600 de chinezi nu au aceeasi masa corporala cu 600 de olandezi, asa ca la lansare, acesta a inceput sa se scufunde; astazi este adaptat musafirilor europeni si nu mai prezinta acest risc, ci doar acela de a falimenta pofticiosii;
• Turnul A’Dam Lookout unde sunt 2 leagane pe acoperis, care atunci cand se misca, ies din aria cladirii; cu toate astea, sunt super safe si dedicate adrenaline-junkies, nu si sinucigasilor;
• Hotelul Victoria, din apropierea garii, care a fost construit dupa ce proprietarul a cumparat si distrus cele 6 case de pe-o strada, dar n-a reusit sa-l convinga si pe cel de-al 7-lea proprietar; de aceea, hotelul imens inconjoara o casuta mica, ce se diferentiaza prin ferestrele albe, abia vizibile din vaporas;

Plecasem de acasa cu ideea ca vreau sa descopar muzeele neconventionale ale Amsterdamului, asa ca imediat dupa ce am coborat din barca, ne-am indreptat spre:

• Condomerie – un magazin colorat de prezervative cu o vitrina simpatica si o animatie computerizata despre cum iti poti masura „bijuteria” pentru a cumpara un prezervativ cat mai potrivit; cu toate ca produsele sunt interesante, e tare mic magazinasul si in 5 minute, ai cam vazut tot ce se putea; vizita este gratuita insa nu poti face poze iar prezervativele incep de la 3-4 euro bucata, in functie de dubiosenia lor;
• Muzeul Cannabisului – care mi-a placut tare pentru ca este foarte infomativ si abordeaza istoric, stiintific, cultural si medical consumul iar fiecare musafir beneficiaza de un ghid audio inclus in pret (9 euro pare-mi-se); cea mai importanta informatie pe care am aflat-o de acolo este ca exista planta-femela si planta-mascul iar prima (sativa) este cea care ofera senzatiile de relaxare si placere, in timp ce planta-mascul ofera doar dureri de cap;
• Muzeul Sexului – este doar unul dintr-o serie de astfel de locuri (mai exista si Muzeul Erotic, Muzeul Prostitutiei etc.) dar mie una mi s-a parut total dezamagitor; parea un depozit de vizualuri si figurine porno, nimic mai mult; mi-ar fi placut o abordare mai informativa, mai istorica, mai argumentata. Cam asta face un muzeu, nu? Ei bine, singurul lucru cvasi-istoric de acolo era un falus imens din Epoca Romana;

Neconventionalul este la el acasa in Amsterdam asa ca, daca ne-am fi pus mintea si timpul in slujba ciudateniilor, am mai fi putut bifa si Muzeul Pisicilor si Muzeul Posetelor. Dar, in schimb, am mers si la un muzeu „serios”, cam cel mai mare de la ei, Rijksmuseum, unde am vazut o gramada de tablouri, sculpturi si instalatii, ba chiar si un avion de pe vremea cand abia se facuse botezul inaripatelor metalice. Tizul lui Eminescu a preferat un tablou de-al lui Vermeer, pentru ca era un perfectionist (si perfectionistii trag la perfectionisti), eu mi-am indreptat atentia spre mai putin cunoscutul pictor Frans Hals, care a pictat un cuplu de proaspat insuratei intr-un stil nemaivazut la acea vreme: in loc sa stea sobri ca la inmormantare sa pozeze, cei doi erau cu zambetul pana la urechi, si in loc sa-si tina mainile intr-o pozitie inchisa si respectuoasa, dom’ne, el era cu mana pe corazon si ea era asezata lejer, ceea ce a socat societatea de la 1600. Per total, eu am fost fascinata de muzeu, care merita pe putin vreo 2 ceasuri, si recomand sa-ti versi si tu averile (17 euro + 5 audioghid) in visteria muzeului.

Inainte sa pleci din Amsterdam, musai sa vezi o moara, caci este simbolul lor turistic, si poti vedea una aproape de Muzeul Stiintei pentru copii, cladirea aia verde inclinata dubios. De fapt, e cu atat mai fain cu cat la poalele morii, sunt si cateva barulete, unde poti manca snacks olandeze (crochete) si lenevi la umbra unui olandez masiv. Glumesc, la umbra copacilor din jur.

Ponturi

Arunca un ochi la arhitectura caselor olandeze. Tot in calatoria cu vaporasul am aflat de legenda The Flying Dutchman si a scripetelui existent aproape pe fiecare casuta olandeza. Cica era demult un marinar care se intorcea acasa, in ziua salariului, insa in drumul sau, a rasarit un bar. Tentat, marinarul a intrat si a baut si a baut, pana s-a innoptat iar el si-a baut toata leafa. Apoi s-a intors acasa pe 3 carari si a adormit in fata usii. Nevasta-sa, neputand sa-l care in starea in care era, a chemat un vecin iar acesta a aruncat o franghie peste scripetele casei si l-a ridicat pe barbat astfel incat sa-l bage in dormitor pe fereastra. Insa nevasta s-a gandit mai bine si si-a dat seama ca nu vrea sa doarma alaturi de sotul care duhnea a bautura, asa ca si-a oprit vecinul iar omul ei a ramas plutind la mijlocul distantei dintre sol si dormitor pana dimineata. De aici vine denumirea de The Flying Dutchman.

Daca ai ganduri „verzi” legate de Amsterdam, localurile cu pricina se numesc „Coffee shops” si cea mai amuzanta chestie legata de ele a fost ca intr-unul scria ditamai tabelul cu reguli, dintre care ultima era „Nu ai voie sa vorbesti despre vreme in magazin”.

Daca ai venit sa te pozezi cu I AmSterdam, sa stii ca sunt 2 astfel de embleme in oras. Cea pe care-o stii tu este langa Rijksmuseum si este de-a pururea calarita de turisti, insa mai este una la aeroport, langa care te poti poza linistit, chiar daca privelistea din jur nu e la fel de tonica.

Ultimul pont este sa nu te puna Sfantul Fotograf sa faci poze la fetitele din vitrine, caci atunci vei fi nevoit sa pozezi toata viata cu mana stanga (daca nu cumva o faceai deja). E interzis sa fotografiezi vitrinele cu femei si show-urile sexy.  

Mancare

Chiar daca nu are cei mai primitori oameni de pe lume, Amsterdamul da pe afara de imigranti si research-ul meu de dinainte a dezvaluit ca daca nu mananci intr-un restaurant indonezian aici, poti sa pleci acasa. Cu rusine, recunosc ca n-am ajuns pana acolo, dar am bifat alte must-eat-uri:

• Crochetele (cu peste, legume si pui) se mananca cu mustar si sos de chili dulce;
• Cartofi prajiti cu maioneza (se gasesc la orice colt de strada);
• Branza olandeza (se gaseste la rondele de 5 euro si ceva sau la pachet de 20 de euro si ceva; mai bine ia-o din supermarket pentru ca la Duty Free vei gasi fix acelasi produs cu vreo 5 euro mai scump);

In plus, am savurat un burger absolut delicios la Burger Fabriek, in apropiere de Condomerie, unde puteai alege intre sortimentele japonez, olandez, american, mexican si inca unele pe care memoria mea le-a expulzat, nemiloasa.

Este raiul gurmanzilor, in Amsterdam, si bucataria internationala se aseamana cu cea din Londra, din punct de vedere al diversitatii. Culmea, aici am mancat si primul meu mic dejun englezesc, pe care am jurat ca nu voi mai pune gura decat daca voi avea de ales intre fasolea lor cu carnati si un gandac de bucatarie prajit.

Transport

Pentru un sejur scurt, iti recomand cartelele de calatorie de 24 de ore sau de 2 zile, primele costa 7,5 euro. Pot fi folosite peste tot in Amsterdam (desi cel mai probabil vei calatori cu tramvaiul, nu au un sistem de metrouri foarte dezvoltat) si au nevoie de validare atat la urcare, cat si la coborare.

Vei gasi in statia orarul scris al tramvaielor, precum si display-uri care iti vor afisa in cat timp ajunge urmatorul tramvai, insa duminica este jale, ca si la noi. Ajung greu si sunt aglomerate.

Daca esti biciclist, ti-ai gasit aici fratii din alte mame. Toata lumea bicicleste iar pistele sunt mai bine delimitate ca strazile, asa ca nu te da inapoi sa inchiriezi o bicicleta si sa-ti faci treaba.

Cazare

Amsterdam este un oras scump si daca vrei sa stai in buricul targului, va trebui sa jupoi nitel pielea de pe tine. Noi am gasit un hotel central, fix langa Heineken Brewery si la 10 minute de Reijksmuseum, de care am fost foarte multumiti, chiar daca nu aveau camere care sa depaseasca in marime camara bunicii. Liftul urmareste specificul liliputan si bine ai face sa renunti la felia aia de paine pe care planuiai s-o mananci, daca vrei sa vii si sa te cazezi aici, la etajul 3. Inghesuiti, dar bine localizati oamenii astia de la Blossoms.

Plus ca au si o pisica la receptie, asa ca nici de-ai dori, n-ai putea sa te superi pe ei.

Iaca am scris si cel mai lung articol al meu! Asta nu poate spune decat un singur lucru: ador Amsterdam-ul, e un oras incantator, care m-a fermecat cu arhitectura si libertatea pe care o promoveaza, m-a fascinat cu contrastele sale, care se echilibreaza, insa, grozav cu planurile unui calator pasionat.

Comments

comments