Un bilet la cinema la Spargatorul de nuci e echivalentul unui bilet de tren spre o lume fascinanta, unde povestile sunt transpuse in cele mai frumoase imagini. Cea mai noua pelicula de Craciun te cucereste cu costumele, scenografia, machiajul si personajele ei fantastice. Si te transforma intr-un ambasador care nu se poate opri din laudat maiestria vizuala a productiei. Pe verificatelea.

Spargatorul de nuci si Cele 4 Taramuri

Clara, fratii si tatal ei sunt nevoiti sa petreaca primul Craciun dupa moartea lui Marie, mama Clarei. Acasa la nasul Clarei, cunoscut pentru petrecerile lui grandioase, protagonista descopera o lume ascunsa, in care patrunde ca intr-un veritabil episod din seria Narnia si apoi se perinda dupa un soricel, ca o Alice intr-o tara in care minunile au fost inlocuite de dulciuri, flori, fulgi de nea si distractie.

Impresie generala – terapie vizuala, de-ti vine sa musti din ecran

Fara doar si poate, Spargatorul de nuci e cel mai frumos film din punct de vedere vizual pe care l-am vazut vreodata. Si tin sa mentionez ca sunt o mare admiratoare a lui Wes Anderson. Dar Lasse Hallström si Joe Johnston, regizorii carora le datorez placerea filmului, au creat cea mai fascinanta, delicioasa si distractiva lume fantastica de la Willy Wonka incoace.

Am apreciat nu doar cromatica magnetica, ideile nastrusnice de scenografie, costume si machiaj, dar si tranzitiile de la scena la scena, prin intermediul fie unui soarece grabit, fie a unei bufnite zburatoare. In orice caz, trecerile au fost artistice si inspirate, incat tot filmul mi-a parut un basm bine structurat si bine pictat.

A fost o surpriza sa-l pe Morgan Freeman in rolul nasului Clarei. De altfel, este prima aparitie de culoare de cand se pune in scena aceasta poveste, lucru care m-a facut sa ma gandesc daca istoric ar fi putut exista un nobil negru in acele timpuri. Si apoi mi-am adus aminte ca nu trebuie sa pun intrebari incomode productiilor fantastice. Trebuie doar savurate scena cu scena, caci rolul lor este sa te detaseze de cotidian. Punct ochit, punct lovit.

Personajele au fost creionate aproape caricatural dar asta era si strategia. Sugar Plum/ Bombonica interpretata de Keira Knightley a fost absolut delicioasa, cu observatia ca (spoiler) la fel ca si dulciurile a caror lume o patroneaza, apare ca fiind irezistibil de prietenoasa si dragalasa la inceput si ajunge sa aiba efecte negative pe termen lung. Fior si Paducel au intregit incantarea vizuala, chiar daca rolurile lor au fost mici. Fantastica este, bineinteles, si Helen Mirren in rolul Mamei Ghimbir (exista vreun film cu denumiri mai adorabile de atat?). Mackenzie Foy, in rolul Clarei, a adaugat nota de finete si de inocenta ce lipsea in toata aceasta gramada incantatoare de dragalasenie, umor si referinte fantastice.

Daca ma intrebi de vreo hiba, recunosc ca scenariul nu m-a dat pe spate. In esenta, este un film pentru copii, dar chiar si asa, cred ca intriga ar fi putut fi mai bine construita, la fel si motivatiile tuturor personajelor, in special a Bombonicai.

All in all, Spargatorul de Nuci este un must-see in sezonul fulgilor de nea, la care tre’ sa vii cu intariri in materie de dulciuri, ca sa nu iesi cu glicemia scazuta de la atatea tentatii si imposibilitatea de-a musca ecranul.

 

 

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.