Sunt nascuta in februarie si toata copilaria mea am fost ofticata ca nu s-au aliniat astrele sa scap si eu pe Pamant vara. Mi-am dorit sa pot sarbatori si eu ca omul, cu rochite fluflu, lampioane si giumbuslucuri d-astea flusturatice pe care nu le poti avea, cand te serbezi intr-un costum anti-inghet, similar celor de la NASA. Si uite ca a dat norocul ca din cea de-a 27-a vara din viata mea, sa am si eu ce sarbatori in luna lui Ciresar: mutarea in Cuibul Dorului. Hai cu cocktail-urile cu umbrelute!
Un an de Cuibul Dorului
Si chiar daca, uitandu-ma la faianta mea Subway, as zice ca a fost lapte si miere tot procesul asta (uita-te pe Pinterest, ia o idee de acolo, revezi un episod Sex and the City, fura o decoratiune de colo), primele etape au fost mai mult lapte si fiere. Ca sa fiu mai explicita (acum ca mi-am recapatat obiectivitatea asupra subiectului si nu mai mananc doar miercurea pentru dulapuri si scaune, dupa cum se vede, din pacate), cam asa a stat treaba:
-
Cautarea cuibului perfect
Se zice ca nu exista barbatul perfect. Ba eu l-am gasit. Si l-am carat dupa mine. Il cheama Dan si e sotul prietenei mele din generala. Stai, ca n-am scapat o indecenta, linisteste-te. Ma refer ca el e barbatul perfect de mers la vizionari, caci omul e inginer constructor si ma simt norocoasa ca si-a dat cu parerea despre scheletul blocului, cu aceeasi minutiozitate cu care nevasta-sa, medic, iti va povesti despre scheletul uman.
In afara importantei cruciale pe care o are vizita cu un specialist (si nu ma refer la soacra-ta), as zice ca putina munca in plus si poti foarte bine sa gasesti o mandrete de apartament fara agent imobiliar. Eu asa am facut. Ofera-ti, totusi, vreo 2 luni de cautare serioasa cu tot cu vizionari si bifeaza targurile de profil!
-
Luna de fiere
Cu o mana pe inima si cealalta pe actele casei, pot zice ca etapa dosarului, in care tre’ sa alergi dupa banci si dupa acte, pentru a finaliza tranzactia, este cea mai scarboasa treaba pe care o poate suporta un om cu capul in nori.
In cazul asta, ai 2 alternative: fie externalizezi treaba (primul merit al mamei) catre un om care stie sa faca deosebirea dintre chitanta si bon de la inghetata, fie te lasi pe mana altui specialist (din nou, nu soacra-ta) sa indure chinul in locul unui civil. Am dezvoltat putin subiectul aici.
Etapa asta o sa dureze cel putin o luna, pentru ca atat sta de obicei Fondul de Garantare sa iti analizeze dosarul. Ia in calcul faptul ca e posibil sa nu-ti primesti gologanii, daca esti cu Prima Casa, insa partea buna e ca situatia asta se afla printre clauzele in care iti primesti inapoi si avansul si na, o iei de la capat. Nu e totul pierdut. Mai bine incepe procesul imediat ce banca anunta ca a primit fonduri.
-
Zugravul cel viteaz si materialele de aur
Nu c-as vrea sa fac din asta un laitmotiv, dar daca ai un specialist in fiecare etapa, totul poate deveni foarte usor (mai putin partea in care ai de platit casa 30 de ani). Si specialistul din aceasta etapa a fost nea Sile, un zugrav migalos si atent, dar mai ales extrem de curat cu treaba, care s-a ocupat de Cuibul Dorului, dar si de instalatii. Bineinteles, oricat ar fi zugravul de viteaz, tot are nevoie de cineva sa-i stea alaturi, ca de motive nu duce lipsa. Asta a fost al 2-lea merit al mamei.
De la nea Sile am avut pretentii mari, pentru ca el era responsabil cu faianta Subway si caramida alba aparenta, pe care eu si mama le-am cautat de ne-au sarit capacele. Detalii aici, fireste. Si chiar daca era prima data cand azvarlea pe perete caramida aparenta (si da, mi-a aruncat si el, ca restul lumii, privirea de „Esti sigura ca vrei sa pui caramida IN casa, si nu IN AFARA ei?”), a facut-o cu atentie si eficienta.
Pentru materiale de constructii, recomand tarabele de la Mihai Bravu (eu de acolo mi-am luat primul lot de faianta Subway) si Leroy Merlin (pentru caramida aparenta, pe care n-am gasit-o pe nicaieri altundeva).
La fel de important precum gasirea specialistului (nu soac…hai sa nu fiu pisaloaga) este cercetarea din spate. Eu am dat click pe Pinterest, Tumblr, Adela Parvu, Home Decor si inca vreo 10 pagini, pe care dezinteresul de acum le-a sters din memorie, atat de mult incat de-ar fi fost Like-uri la postari ce promit ca dau o mana de mancare pentru fiecare Like, as fi hranit toata Africa. Concret, vreo 6 luni am frecat internetul doar dupa poze cu interioare.
-
Mobilatul
Nu stiu tu ce planuri ai cu (viitoarea ta) casa, dar eu in Cuibul Dorului am de gand sa-mi schimb vreo 2 buletine locuind aici. Asa ca n-am facut rabat nici la bun gust, nici la calitate. Aia e, faci o treaba, dar sa-ti fie drag sa te intorci acasa.
Daca ai cercetare babana in spate si stii foarte clar cum vrei sa arate interiorul, atunci nu te opri pana nu gasesti ceea ce iti doresti!
- Pentru scaune Eames, recomand Mobexpert (nu existau acum un an in Ikea)
- Pentru canapea, iti recomand Kalenda (un magazin din Cluj, dar sunt cele mai frumoase canapele din Romania)
- Pentru galerie de perdea, recomand Leroy Merlin (eu am fost pana la cel din Jilava ca sa-mi cumpar preferata)
- Pentru obiecte de iluminat recomand Kika (doar acolo am gasit atunci corpuri atarnache, acum s-au mai inmultit)
-
Mutatul
Si, dupa un an, pot spune ca ma bucur ca am investit atata timp si idei in Cuibul Dorului, inca e locul meu preferat, asa mic si minimalist, cu-n strop de pop art. Aici am montat primul balansoar singura, am aruncat mai multe tentative gastronomice decat mancarea aia ipotetica stransa pentru Like-uri la fel de ipotetice (dar am invatat in final sa fac supa crema de ciuperci a la Jamila), am adunat prieteni si amintiri dragi.
In final, n-as putea sa zic decat ca a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat vreodata (mai ales pentru ca mi-a oferit libertatea sa decorez dupa placul inimii, lucru esential pentru mine) si deja mi se pare atat de firesc sa convietuiesc aici precum savuratul unor cirese cu tot cu sambure. Oops!
Unde-i balansoarul?
Dorina, uite asta este: http://www.insignis.ro/image/cache/catalog/kalenda/scaun-balansoar-Baylor-negru-814×1000.jpg