De ceva vreme incoace, am schimbat superstitiile din popor cu lenjeria rosie si banii la purtator, de Revelion, cu una personala: noaptea dintre ani tre’ sa ma prinda hai-hui. Ca altfel face bube dorul de duca. Asa ca 2018 m-a prins prin Bavaria, unde toate bune si frumoase, mai putin pofta care m-a lovit la vederea carnaraiei germane, gatita in fel si chip. Zici ca ma posedase spiritul lui Andrew Zimmern (nenele chel de la emisiunea de mancat de la Travel Channel). La finalul calatoriei, ziceai ca l-am mancat pe Andrew Zimmern.
Asa ca, daca inainte de Revelion, aveam in cap o lista mai intelectuala de rezolutii pentru 2018, dupa Anul Nou, nu mai gandesc cu capul, ci cu oglinda. Partea buna e ca inca pot sa rad de treaba asta, asa ca mi-am impartit rezolutiile dupa chipul si asemanarea situatiei actuale:
-
Ce sa pastrez – sa rad la fel de mult
Nu stii niciodata ce-ti rezerva destinul. Poate doar daca esti prieten cu Urania. Asa ca poti sa-ti pui tu ca rezolutii sa te muti din tara, sa-ti cumperi o masina, sa te mariti, sa faci un film sau un copil, ca daca Tatal tamplarului nu are chef sa ti le implineasca, s-ar putea sa-ti parleasca dorintele. Oricum, indiferent de cum decurge vietisoara, e important sa poti sa razi. Chiar si dupa o portie esmeraldiana de plans.
Am ras cand trebuia sa-mi dau Cambridge-ul de 5 milioane acum vreo 10 ani si mi-am dat seama ca examenul deja incepuse si pe mine nu ma chemase nimeni pentru ca gresisem cladirea. Am ras si cand mi s-a rupt bagajul de 33 de kile pe scarile metroului de la Madrid acum vreo 7 ani si l-am carat cu prietena mea de acolo pana la aeroport. Am ras si de curand, cand am ajuns in hotelul de langa Munchen in prima noapte iar el era inchis, asa ca a trebuit sa gasim altul, desi il platisem deja pe primul. N-am ras pe moment. Iar unele lucruri se plang si atat. Dar de cand ma stiu, rad o gramada. Cu rasul meu de Andreea Marin. Aproape la fel de zgomotos ca modul cum tastez. Si-mi place.
Daca e ceva ce-as vrea sa ramana neschimbat pe lista de rezolutii si-n 2018 caci fac bine…e sa rad.
-
Ce sa imbunatatesc – sa calatoresc in afara Europei
Ca-mi place sa calatoresc si ca este principala mea investitie si pasiune, asta nu-i un secret. Insa chiar si treaba asta ar trebui putin pigulita si imbunatatita. Anul asta a marcat o premiera: revizitez orase europene pe care le-am vazut nu de mult (noroc ca Amsterdam, despre care am povestit aici si aici, e unul dintre orasele mele preferate), ceea ce ma duce cu gandul c-am cam ajuns la fundul sacului cu destinatiile din batatura. Si-as vrea sa scot capul pe fereastra.
Marea mea dorinta pe lista de rezolutii din 2018 e sa vizitez Marocul (la pachet cu Gibraltarul european, caci sunt bot in bot si ma visez puricata de maimutele de acolo de o gramada de timp). Nu doar gologanul e problema, dar si frica fata de problemele de securitate de acolo (o prietena mi-a povestit ca era sa fie batuta de 2 ori prin stradutele lor laturalnice), asa ca inca sunt in cautarea unei agentii care sa faca un grup dodolot caruia sa ma alatur. La partea asta, mai am de lucru.
-
Ce sa elimin – (cliseu) kilogramele
Daca ti se pare c-am inceput sa vorbesc despre mancare si apoi am dat-o pe alte rezolutii, permite-mi sa te lamuresc. Tot despre mancare erau si alea. Crezi tu ca hohoteala se alimenteaza cu aer? Da’ de unde…Tonele de ciocolata produc tone de endorfine si iaca buna dispozitie. De calatorit nici nu mai spun, nici nu mai e nevoie sa-mi iau un suvenir. Pot sa consider cele 3 kile cu care ma intorc o amintire din locul respectiv.
Faza e ca anul trecut mi-am facut un abonament la sala, cu gandul ca gata, fac rahatul praf, ma papusesc cat vezi cu ochii. Aiurea. In primele 2 luni, da, ma uita Dumnezeu la sala si am dat din picioruse destul de mult. Apoi tot ce ma mai aducea acolo era Kindle-ul si muzica pe care le bifam pe banda, ca sa-mi iau mintea de la efort. Si de cateva luni bune, nici macar suma grasana pe care-am bagat-o nu ma mai motiveaza sa ajung la exercitii. N-am fost niciodata o sportiva si, sincer, nu cred c-am sa devin acum, dupa 30 de ani in care marea mea miscare a fost sa fac cu mana, cand imi vedeam vreun amic peste strada si-l salutam.
Partea buna e ca studiile arata ca nu sportul va arde majoritatea nenorocitelor de calorii, ci alimentatia. Bine, nu stiu cat de buna e partea asta, avand in vedere ca inseamna declaratie de razboi Nutellei, careia i-am jurat credinta vesnica. Dar merita facuta o incercare. Si-asa am dat de Reset by Limitless, pe care ma bate gandul sa-l incerc, despre care am citit c-ar fi programul cu cea mai mare rata de succes. Faza misto e ca ei nu incearca sa te hameseasca, ci sa te educe, astfel incat sa-ti poti realiza propriile meniuri, in cunostinta de cauza. Sunt un fel de Yoda care, in 3 luni, iti promit sa te invete secretele Fortei. Fiecare luna va adauga cateva sarcini noi legate de alimentatie iar daca nu aveai un jurnal pana acum, vei incepe unul alimentar. Fara trisat. Meniurile se personalizeaza, cat sa poti sa mananci ceea ce primesti ca recomandare. Ai 3 variante de colaborare, in functie de cat de mult vrei sa primesti feedback.
Cam asta promit ei:
Si-uite asa, m-am suit pe-un mar de calorii lipsit si-ti urez un an reusit!
sursa foto: Pinterest
interesant