Hei, poti sa tii un secret? Poti sa tii ascuns un secret fata de o pisica? Shhh. Am blogul asta, cu domeniu, de 2 ani si n-am scris nimic despre Piranda. Ah, nu stii cine este? Pai cum sa ma mir, din moment ce n-am scris o iota despre pisica mea neagra, cu tors de pisoi si atitudine de tigru. Hai sa incepem sa compensam treaba asta…Maestre programator, oi avea si tu o pisica ce se simte insultata usor, rogu-te baga si tu articolul asta mai pe la inceputurile blogului. Si acum, sa revenim la pisicile noastre…
Piranda e o pisica neagra, egala in masa corporala cu un copil de 2 luni, cu acelasi somn neregulat care te obliga sa fii o persoana matinala si-n vacanta. Cu toate c-am dorit-o si-am asteptat-o mult timp, Piranda s-a prezentat si s-a instalat din proprie initiativa in viata mea. Zgaria-m-ar daca exagerez…Eram pe la sfarsitul liceului si era o dimineata geroasa din weekend. Un vecin a sunat la usa si mama s-a dus sa deschida. A stat la taclale ceva cu omul si, din senin, la etajul 3, pe langa usa deschisa vecinului, Piranda se strecoara in apartament. Cum tupeul ei a amuzat-o pe mama, a terminat vorba cu vecinul si a poftit-o pe musafira din hol in dormitor, acolo unde doar orele amiezii ma opreau in weekend din motaiala.
Sa nu crezi ca de atunci, am trait zgariata pana la adanci reprize de somn impreuna! Pira a trebuit sa treaca testul litierei de la primul no. 1 si l-a trecut fara probleme. Ar mai fi, totusi, cateva chestii de clarificat. Si-atunci ma intreb: oare ce as tine sa transmit mai bine, daca as fi in locul ei?
-
Ca pisicile au un mod ciudat de a iubi, dar asta nu inseamna ca nu te iubesc
dumnezeiestepisiceste
Au trecut anii si Piranda e acum pisica mea neagra, cu acelasi tupeu dar cu mai multa lene. Si si-a pastrat si alte obiceiuri. Spre exemplu, adora sa faca oamenii gelosi. Atunci cand sunt singura in apartament cu ea, Pira ma ignora, eu stau in pat, ea intr-un colt, total lipsita de interes. Dar sa dea Sfantul Miorlaiescu sa fiu acompaniata (mama, prietena, companie masculina) ca o apuca focurile iubirii si vine si se asaza pe mine si-ncepe, nene, a toarce, cu o posesivitate greu de suportat. La propriu, doar ti-am zis ca are masa unui copil de 2 luni.
Cred ca, de eu as fi in locul ei, as fi putin mai expresiva in a-mi arata iubire, si atunci cand suntem singure. Din moment ce iubirea asta e intre un om si o pisica, as adauga si scurte momente de afectiune fara voyeurism.
-
Ca omul e stapanul casei, dar pisica e stapana omului.
Pisica mea neagra si-a marcat teritoriul in casa mamei. Si cum spuneam ca are tupeu, a se citi „si-a zgariat teritoriul”. Patul seamana cu un acordeon pufos, canapeaua are un podium conturat cu ghearele si, ce sa vezi, stalpul special pentru zgariat zace neprihanit, in baie. Uneori ma intreb de ce Piranda insista sa „redecoreze”.
Daca as fi in locul ei, as exprima mai clar faptul ca, in relatia noastra, fiecare are nevoie de spatiu personal pe care sa-l foloseasca cum ii trece prin cap. Sau prin gheare, dupa caz. Asa ca as ruga-o pe stapana sa-mi rezerve o camera intreaga pentru damblaua mea si-apoi probabil ca as menaja restul casei. Dar o camera unde as putea sa-mi eliberez energia, fara sa se planga nimeni ca las par, stric patul, rup haine, sfasii hartie, sar pe mobila…ei, s-ar putea sa rezolve niste probleme serioase. Sau nu.
-
Mancarea imblanzeste si scorpiile si pisicile.
Pe la inceputurile Pirandei acasa, era saltareata de zici ca avea ADHD pisicesc. La prima vizita la veterinar, am aflat ca nebunia ei, dublata de vanturi precum Crivatul de intense dar fara ger, nu se datora doar faptului ca era in plina floare a varstei si nesterilizata. Asa ca am schimbat mancarea de supermarket cu mancare premium. Insa uneori pare plictisita, acum.
De-as fi eu in locul ei, as spune clar sau as zgaria pe-o hartie, daca tot as fi campioana la scrima fara sabie, ca oricine s-ar plictisi, daca ar manca acelasi lucru in fiecare zi. Si sa-mi ia si mie, macar de sarbatori, un rasfat culinar.