City break in Pisa. Atractii, mancare si ghid de fotografiat cu turnul din Pisa

Ni s-a spus ca Pisa e o pleasca. Un orasel mediocru. O destinatie cu prea putine lucruri de vazut. Dar noi tot am luat bilete. Recunosc, ca sa ajungem la Cinque Terre. Si la Florenta. Dar treaba e ca asteptarile noastre pentru Pisa erau atat de jos, ca oraselul ni s-a parut o comoara mica si pitoreasca, tocmai buna de pus pe rana dupa 2 ani de pandemie si aproape 0 calatorii. Ne-a placut!

Asa ca las articolul asta aici, poate merge frunzarit intr-o pauza de Netflix, cu gandul la un city break accesibil si cu mancare excelenta.

Transport si cazare in Pisa

Dumnezeul calatoriilor mai tine si cu sarakii, asa ca am gasit bilete pentru finalul lui mai cu doar 100 euro de persoana, bagaj de cala de 20 de kilograme inclus. Si, din fericire, cu Wizzair si cu Ryanair. De BlueAir nu ne mai atingem niciodata, ne-au anulat de atatea ori biletele ca pot sa-si bage ofertele in fund…ul avionului!

Mfine, am mai dat tot atata pe cazare si uita-ne la Delfo Affitacamere, o pensiune fara mari pretentii, dar curata si cu baie privata, la doar 15 minute de mers pe jos de turnul din Pisa. Partea buna a fost ca eram la o calatorie de 10 minute cu Uber de orice – aeroport, gara. Partea mai putin buna e ca in Pisa nu exista Uber. Ne-am descurcat totusi cu taxiul, care era cam ca in Bucuresti – 12 euro pana la aeroport, 10 euro pana la gara. Atentie totusi la taxi, unele au pornirea 3 euro, altele 6.

De acolo, trenul e cea mai buna solutie spre destinatiile vecine, chiar daca preturile sunt piperate. Cand ma gandesc ca in Italia de Sud, din Bari pana in Polignano a Mare, am dat 2.5 euro pe biletul de tren, parca si acum ma ustura degetele ca de la Pisa pana in Cinque Terre am dat si 30 de euro pe un bilet de tren, doar dus. Ah, si masca era obligatorie in tren! Aia tuguiata! Asa ca da, e genul de calatorie pe care o iei cu bani putini si ajuns acolo, ai imbulinat-o.

Mancare in Pisa

Nu cred ca e vreo alta tara unde am mai mancat atat de bine. Italia e pur si simplu kilometrul 0 al delicioseniei. Epicentrul papilelor gustative care se zguduie de placere. Si asa e si in Pisa. Cu nimic mai prejos. Iar eu mi-am facut lista de acasa cu ce tre’ sa mananc, ca sa ma dumiresc si eu cu gustul Toscanei:

• Pici pasta – spaghete mai groase
• Biscotti – biscuit cu migdale care seamana cu o bruscheta
• Cecina – paine din naut
• Pappardelle Cinghiale – Slow cooked Boar lathered in tomatoes and ribbons of pasta, known as the national dish of Tuscany
• Pilgrim cake – placinta cu orez, ciocolata, nuci si fructe de padure – torta coi bischeri
• Ribollita – supa toscana
• Fasole uccelletto-style

Si din lista am bifat asa:

• Pici pasta cu trufe – 12 euro la un restaurant de langa Turnul din Pisa; o masa corecta, gustoasa chiar, dar n-as putea sa o pun chiar in top, au fost prea multe delicii pe langa;
• Pappardelle  Cinghiale – 14 euro la Allabona, despre care Tripadvisorul spunea ca e cel mai bun restaurant pentru dish-ul asta toscan, asa ca m-am dus direct la tinta. Mi-a placut mult personalul, extrem de ospitalier si rabdator, au si un concept de sustenabilitate pe care ti-l explica la inceputul mesei. Pastele cu mistret mi s-au parut fabulos de bune, chiar daca n-am reusit sa termin portia si i-am pasat-o tizului lui Eminescu. Treaba e ca am repetat figura cu acest dish si in Florena si acolo mi-a placut chiar si mai mult.
• Ribolita – e mai degraba o supa crema spre tocana, arata interesant, dar n-ar fi prima mea alegere. Tizul s-a aratat totusi multumit.
• Fasole Uccelletto-style – parea fasole banala, nimic nou.

Daca as mai merge la Pisa, mi-ar placea sa mai bifez I Porci comodi – TUSCAN STREET FOOD Wine & Sandwiches Tuscan specialities, ca de data asta l-am ratat si TripAdvisor-ul il pune ca prima optiune din oras.

Atractii in Pisa

Pot sa incep cu Pisa? Atat. Simplu. Pisa. E un orasel atat de cozy si fain, ca mi s-a parut suficient sa ma plimb pe stradutele cu cladiri pamantii si sa-mi clatesc ochii cu arhitectura aia de vacanta. Traficul e cumintel, lumea nu era atat de multa in mai, asa ca a fost pura placere. Ne-am plimbat pe malul raului Arno, acelasi care traverseaza si Florenta, si pentru un moment, chiar mi s-a parut ca Pisa avea farmecul Florentei, cu casutele insiruite de-a lungul raului si cu aerul boem si poetic.

Ar fi cateva lucruri de bifat oricum:

• Chiesa di Santa Maria de la Spina – langa malul raului, o bisericuta mica si frumoasa;
• Piazza dei Cavalieri  & Palazzo dei Cavalieri – aici e un palat care pare tapetat cu un imprimeu retro;
• Guelph Tower – asta nu e chiar cine stie ce, doar daca vrei sa zici ca ai bifat si alt turn decat ala pe care-l bifeaza toto poporul;
• Orto botanico di Pisa – gradina botanica, n-am reusit totusi sa ajung;
• Museo di Anatomia Patologica – aici mi-ar fi placut, era o atractie mentionata pe Atlas Oscura, un website pe care-l consult intotdeauna pentru destinatii inedite;
•  Keith Haring Mural – nu e chiar Bansky, dar americanul e cunoscut pentru arta lui stradala;
• Pallazo Blu – o galerie de arta cu doar 3 euro biletul;

Si bineinteles, complexul din mijlocul orasului – Baptiseria rotunda (asta mi-a placut cel mai mult, e o bijuterie de cladire, iar langa ea poti calca si pe iarba), Cimitirul Camposanto, Muzeul Sinopie si Muzeul Domului, in frunte cu Turnul din Pisa – atractia centrala pentru care m-am pregatit de acasa cu niste sugestii de poze.

Turnul din Pisa

E chiar ultimul element ridicat in complexul arhitectural abia mentionat, iar utilitatea lui initiala era de a fi turnul bisericii pentru catedrala alaturata. S-au cam lalalit baietii sa-l ridice – 199 de ani a durat finalizarea lui, pentru ca se tot intrerupeau ca sa se bata cu vecinii in diverse lupte.  

Bineinteles ca face parte din UNESCO inca din 1987, iar treaba cea mai interesanta este ca nu a fost inclinat de la inceput, ci a cazut treptat, poate si pentru ca fundatia lui are doar 3 metri adancime sau pentru ca terenul din Pisa este destul de calcaros si instabil. Initial, se inclina la doar 0,2 grade, apoi 1,6, iar apogeul a fost in anii ‘90 cand inclinatia era de 5,5 grade! Intre timp, l-au restaurat, iar acum s-a redus la “doar” 3,97 grade.

De urcat n-am urcat. Nu pentru ca m-au speriat cele aproape 300 de trepte (karma m-a dus in Florenta a doua zi, unde am urcat peste 400), dar pentru ca mi se parea excesiv sa dai peste 20 de euro ca sa urci intr-un turn si atat. 

Asa ca m-am rezumat la cliseele fotografice.

Ghid foto pentru Turnul din Pisa

Asta am adunat de pe Pinterest:

Si asta am prestat eu:

Sper sa fie un pic de folos sau macar de strambat nasul articolul asta. Daca nu, mai trimite-ma o data la Pisa sa documentez mai bine calatoria!

Comments

comments