Sa ma ierte mama si zecile de gospodine in casa carora m-am asezat la masa si le-am strecurat ciorbele. Asa sunt eu. Merit o manea la ce dusmanie e intre mine si legume. De aia sunt „finuta” familiei si ma infig doar in coaste, fripturi in sange si burgeri. Si cand credeam  ca am strecurat toate ciorbele pamantului…ei bine, am ajuns intr-un loc unde am descoperit o ciorba noua. Careia i-am facut ritualul de initiere fara menajamente. Si strecurata fiind, a fost delicioasa.

Pescaria lui Matei

Cand in sfarsit am gasit un weekend bun de scos colacul gonflabil flamingo in lume, am primit si sugestia sa merg la Pescaria lui Matei. Auzisem de ea si auzisem de bine. Dar nu aveam nici cea mai mica idee in ce ape se scalda. Asta pentru ca sunt singura mancatoare de oratanii de mare pe o raza de 50 de metri patrati in Cuibul Dorului.

Pescaria asta cu pricina (in caz ce a mai ramas cineva care n-a vizitat-o) e undeva in Agigea, sub un pod. Drumul nu e tocmai scurt daca pleci cu masina din Constanta dar merita facut daca te tine buzunarul si ai pofta de gustul autentic pescaresc. Iar peticul de pamant unde e pozitionat restaurantul e fix ce trebuie pentru o dupa-amiaza linistita si intima intre prieteni, intre doua sesiuni de lenevit la plaja. Singura treaba tricky e ca la Pescaria lui Matei nu se fac rezervari.

Putin dupa pranz, am avut noroc sa gasim o masa de 5 persoane cu vedere la palcul de mare din batatura, unde e si ferma de scoici proprie. Restaurantul era full. Vanzoleala mare cu oamenii care veneau si plecau. Se vede ca pravalia asta e apreciata. Meniul ne astepta intr-un peste din lemn cu preturi cam pestrite. Dar macar pentru preturile alea, am mancat cum n-am mai facut-o la niciun restaurant pescaresc.

Storceag, ciorba strecurata

Inainte sa ajungem, am primit recomandarea sa incerc storceagul. Nu suna tocmai apetisant, daca incerci sa tii minte denumirea plecand de la radacina „a stoarce”, dar ciorba asta nou descoperita a fost raiul pe pamant pescaresc. Originara de la Sfantul Gheorghe din Delta, e un preparat care se face in mod traditional cu sturion. Si aici tot asa a fost facuta.

Cand am auzit ca are usturoi si smantana, am cam strambat din nas. Dar mi-am asumat riscul. Si rezultatul a fost o burtica fericita si un zambet oglindit intr-un lichid clar, aromat, asezonat cu marar in care o bucata generoasa de sturion si-a gasit adapostul. Si-asa borsul de peste era preferatul meu, acum pot spune ca am o alegere si mai specifica atunci cand vine vorbe de ciorbe (strecurate) favorite.

Scoicile

Pentru ca au un meniu foarte variat, ai de unde alege. Si daca iti plac scoicile, o sa stai ceva cu meniul in brate, incercand sa decizi ce sa comanzi. Asa ca la noi la masa, s-au intins Scoici a la Matei, un platou cu 700 de grame de scoici cu totul si cam 300 g continut carnos, Scoici fara cochilie in sos rosu si Scoici Saint Jacques cu cartofi prajiti si maioneza.

In afara de scoicile in sos rosu, care s-au nimerit a fi tocmai ale mele, celelalte doua au fost nemaipomenite. Un gust aromat si intens (pentru cei care se dau in vant dupa fructe de mare), autentic, proaspat, care depaseste foamea si iti satisface efectiv pofta. O minunatie care ar putea deveni o dependenta.

Unde mai pui ca fix cand ni s-au asternut scoicile, a venit in vizita la masa noastra o pisica suficient de slaba incat sa iau decizia sa-i donez scoicile mele in sos tomat, pe care le-a mancat cu mai mult entuziasm decat mine. E ok, eu am admirat marea de langa micul parculet amenajat colea, langa pescarie.

Alte preparate

Tizul lui Eminescu s-a delectat cu pisica de mare la Pescaria lui Matei. Nu mai incercasem pana atunci. Si na, vorbesc la plural pentru ca la masa aia, toti am gustat de la toti. Chelnerita i-a recomandat-o, cu mentiunea ca nu gasesti mereu acel preparat si fusese adus cu o zi inainte.

Mie mi s-a parut gustos, foarte diferit de orataniile de mare pe care le-am incercat pana acum. Cand se desface bucata care altfel arata ca una normala de peste, in interior aduce a muschi de vita de culoare deschisa, fara prea multe oase si cu carne frageda care se desprinde cu usurinta. La gust e delicat, cu un vag gust de peste si oricum unul dulce, care mie mi-a adus aminte de caras.

Eu am comandat si o prajitura, la final, fireste. Nu aveau in meniu deserturile. Am impresia ca le schimba periodic. Aveau vreo cinci, dar primele erau cu ciocolata asa ca ultimele trei au fost rostite doar pentru ca avea chelnerita buze frumoase. I-am cerut tortul de ciocolata cu zmeura, dar apoi, cand mi l-a adus, am vazut ca, de fapt, ciocolata era intr-un strat subtire si prajitura era imbracata in iaurt si ciocolata alba, ceea ce-mi displacea. Am apreciat foarte mult ca fara nicio strambatura, chelnerita mi-a luat farfuria si in vreo 5 minute, mi-a adus tortul clasic de ciocolata din poza. Care a fost curcubeu pe cerul gurii. O crema apropiata de mousse ca textura, ce aducea putin a ciocolata neagra cu un strop de zahar, cu un strat generos de crunchiness si un strat de biscuiti pisati ca baza. Am adorat fiecare imbucatura, desi e o portie cam babana si e posibil sa ramana cateva lingurite la final. E delicios, dar recomand impartit.

All in all, Pescaria lui Matei e cu siguranta the place to eat daca vii de 2 ori pe vara la mare si vrei sa te rasfeti. Mie mi-a placut foarte mult atat atmosfera cat si mancarea. Oamenii dragi erau din oficiu. Asa ca recomand localul fara ezitare. M-as arunca sa zic ca o sa-i mai fac o vizita pana la finalul sezonului.

 

Comments

comments

2 thoughts on “Pescaria lui Matei – credeam ca am strecurat toate ciorbele dar am gasit una noua”

  1. Am fost la mare in mai si am vrut sa mergem in Agigea, dar am zis ca-i prea departe si ca mai bine ne orientam sa mancam ceva prin Constanta. Ajunsi acasa am vazut cat de cunoscuta si apreciata este pescaria asta , mi-a parut rau tare ca nu ne-am “riscat” sa face drumul pana acolo.

    Sa inteleg ca preturile sunt mari din ce zici?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.