Daca ar fi sa-mi cumpar vreodata o masina, mi-ar placea sa cumpar chiar masina instructorului meu auto, care a trecut prin „epopeea soferitei-calca-tot”

Pentru ca eu sa ma imprietenesc cu distanta laterala, multe crengute inverzite s-au sacrificat pe altarul lipsei mele de observatie. Imi amintesc ca eram la scoala de soferi si instructorul obisnuia sa-mi puna crengute verzi pe farurile din fata, ca eu sa-mi dau seama de distanta laterala si sa nu mai am tendinta sa pup masinile parcate pe strada. „Nu lasa crengutele sa atinga nimic din drumul tau”obisnuia sa spuna rabdatorul meu companion auto, dar eu ma indreptam spre ele, ca si cum ele ar fi fost Masinieta si eu Volaneo.  Cand venise vremea examenului, il rugam pe instructor sa tipe la mine. Da, ca sa ma caleasca in fata Zmeului Politist, despre care legenda spune ca, fara sa ridice tonul, nu va putea sa evite impactul cu camionul in care vei fi gata sa intri, la examen. „Hai, zbiara la mine, te rog” ii ziceam eu si el zambea si niciodata nu reusea.

Daca as avea o masina, da, preferabil a lui, mi-ar placea sa duc la bun sfarsit si cateva idei razlete care-mi gadila mintea de ceva vreme:

  1. O calatorie pentru suflet – mi-ar placea sa-i arat prietenului meu satul bunicilor

Chiar si drumul spre satul bunicilor ar fi un flashback de nedescris. Obisnuiam sa vin cu mama cu „rata”, care este un autobuz de pe vremea lui Decebal, ce pe incercatelea nu functioneaza daca nu rasuna manelele stramosilor lui Guta, nu are o tantica cu plasa de rafie (acum in colectia toamna-iarna a lui Louis Vuitton) iar soferul nu primeste instructiuni de la un nenica imbracat intr-un maieu alb patat de transpiratie, care-i spune s-o calce nitel, ca-i fata purceaua pana ajung acasa.

Mi-ar placea sa merg pe drumul asta cu masina mea, usurata de confortul acesteia si amuzata de amintirile vechi. Sa parchez in fata gardului la care acum nu mai vine nimeni si sa-i arat tizului lui Eminescu ciresul din fata portii care a trecut testul timpului si care acum mai ciresteste doar pentru copiii satului care se incumeta sa sara gardul pentru cirese cum nimeni n-a mai gustat.

Mi-ar placea sa burdusim masina cu ceapa verde, rosii suculente, ardei babani si cartofi sanatosi, din curte, si sa facem glume pe drumul spre casa cum ca masina asta e suficient de spatioasa cat sa incapa si casa de la tara, ca sa nu mai ramana singura, dupa ce plecam.

  1. O calatorie pentru minte – un road trip ca in Eurotrip

Daca as avea o masina, as tuli-o intr-un road trip, ca sa refac traseul celebrului film Eurotrip, care mi-a trezit setea de calatorii si aventura. Cu vinieta dupa vinieta, as bifa calatoria in:

  • Paris, sa intalnesc un mim mai putin agresiv ca in film;
  • Amsterdam, dar ca sa spun cuvantul salvator doar cand nu mai pot merge pe picioare, dupa o zi de plimbare;
  • Londra, unde as lasa totusi fotbalul ca ultima prioritate, in favoarea studioului Harry Potter;
  • Bratislava, dar fara alcool si zane, caci as conduce;
  • Roma, insa nu m-as baga in treburile Vaticanului caci nu-mi place sa ma afum;

Iar cea mai buna treaba e ca as putea reface traseul din filmul Eurotrip, fara sa ma tem de pericolele din tren, atunci cand acesta traverseaza tunelele. Mi scusi, mi scusi…

  1. O calatorie pentru instructorul meu – sa-i multumesc

Nu in ultimul rand, as da o fuga cu masina pana la instructorul meu, cu un buchet de crengute verzi, sa-i multumesc pentru rabdarea pe care a investit-o in mine. I-as propune sa facem o plimbare cu masina lui/ a mea, in amintirea vremurilor „bune”.

Insa i-as cam coace-o, intre noi fie vorba. I-as pregati senzatii tari, livrate sub forma vechilor mele greseli de condus – aprecierea distantei ca un liliputan, apasarea acceleratiei ca si cum nu mi-ar ajunge piciorul la pedala si cate si mai cate. Si cand s-ar uita ciudat, i-as spune sa tipe la mine daca vrea sa schimb stilul de condus. Acum ar fi sansa lui.

Ah, am uitat sa adaug un mic amanunt: inainte de toate astea, imediat dupa ce mi-as lua masina…as mai da inca o data de carnet. Nu toata lumea il ia din prima.

 

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *