Mi-ar fi placut sa stiu cum e sa copilaresti intr-un palat cu iz de poveste. Sa numeri cu ochii inchisi, sprijinita de un stalp de lemn sculptat cu maiestrie, in timp ce alti copii se ascund sub mesele impunatoare sau intr-un dulap innobilat de patina timpului. Sa-ti bagi nasul in oalele bolborosind din bucatarie, in timp ce o gospodina intinde pe un platou mezeluri cu staif. Cam tarziu sa experimentez treburile astea dar macar acum stiu cum e sa iei cina intr-o ambianta princiara, care sa te faca sa te simti o ducesa. Cum?

Am fost aseara la Buftea, la un eveniment semnat Paprika TV,  si am gustat noul meniu de la Palatul Stirbey, creat de chef Antonio Passarelli.

Noul meniu de la Palatul Stirbey

Paprika TV ne-a adus in locul unde chef Antonio Passarelli bucura papilele gustative ale oaspetilor cu mancaruri nici prea italienesti, nici prea romanesti. Cu bucate reinterpretate, cu gust intens, in care un ingredient vedeta domina savoarea, suprinzandu-te cu gustul neasteptat. E de povestit.

Noul meniu de la Palatul Stirbey contine 4 feluri, pe care care eu am avut norocul sa le testez sub indrumarile si povestile chefului creator. Si in timp ce ne povestea cat de important este ca un bucatar sa se documenteze, sa nu gateasca dupa ureche, eu ma minunam de primul fel, de altfel si preferatul meu din tot meniul – fois gras cu un strop de alcool, sos de zmeura si pere. Incepi sa presimti placerea din momentul in care intinzi minunea pe painea prajita de bruschete si constientizezi textura fina si maleabila a preparatului. Mirosul celui mai rafinat dintre pateuri te pregateste pentru ceea ce eu pariez ca va fi si preferatul tau.

Al doilea fel este tot o propunere usoara – peste cu rucola si vanata coapta, in sos bechamel. Acesta a convertit chiar si persoane care nu consuma peste in mod normal. Nu-i de colo, pestele era fraged si cu un gust subtil. Iar vanata a fost, pentru mine, surpriza neasteptata a gustului. As recomanda acest fel chiar si suratelor la dieta, pentru care as mai avea o sugestie furata tot de la eveniment. To be continued.

Felul trei urca o treapta pe scara consistentei si-ti da o alternativa de mancare de iarna, care sa te bucure si sa te sature in acelasi timp. Jumatate de farfurie apartine vitei cu sos iar cealalta unor tagliatele cu un strop de trufe. Recunosc ca mirosul trufelor imi intoarce stomacul pe dos de obicei, dar chef Passarelli a gasit cantitatea optima cat sa adauge savoare, fara sa incarce preparatul. Ma intreb cat de mare e stropul ce-a alunecat pe paste. Si acum noutatea nutritionala: Antonio ne-a marturisit ca pastele nu erau proaspat gatite, ci lasate putin deoparte, abia apoi unse cu trufe si incalzite si servite. Motivul ar fi ca din punct de vedere nutritiv si caloric, ar fi mai recomandati carbohidratii consumati mult dupa ce au fost preparati, poate chiar a doua zi. Asta pentru ca sunt mai usor de digerat si asimilat.

In final, desertul a fost cel mai neasteptat din noul meniu de la Palatul Stirbey. Ricotta (care nu-i nimic altceva decat urda dulce si eu traisem in intuneric pana aseara) cu migdale amare si biscuiti. Comesenii l-au numit „desert barbatesc” pentru ca are un gust destul de intepator iar branza te poate coplesi, atunci cand te dai zmeu si vrei sa termini tot desertul. Dar are un gust nou si asta e mare lucru pentru o tipa a carei dependenta suprema e desertul. Un iz de martipan (migdale amare) intens, temperat de o textura crunchy a unor biscuiti ce aduc a prajitura mamei cu foi cu miere care se perpeleau pe fundul tavii. O prajitura pe care ti-as recomanda-o neaparat, cu observatia ca mai bine o imparti cu compania.

Chiar daca noul meniu de la Palatul Stirbey nu e tocmai in batatura, merita vizita atunci cand ai de sarbatorit un eveniment special si vrei sa te rasfeti cu bucate pe care nici gandul nici gustul nu le-au descoperit pana acum.

 

 

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.