Matera

Daca te simti batrana, ce spui de orasul Matera, care are venerabila varsta de 9000 de ani, datand din Paleolitic si despre care se spune ca e al 2-lea cel mai vechi oras din lume? Tot ce-ti pot spune eu, pentru inceput, e ca un asemenea orasel respectabil merita pronuntat corect (acum vorbeste constiinta mea incarcata, scuzata de faptul ca italiana subsemnatei se rezuma la „voglio mangiare”). Asa ca repeta dupa mine: Ma-té-ra. Nu ca „matern”, mai degraba ca „terasa”. Mda, complicat de explicat.

Orasul pesterilor sculptate in stanca, ce-au servit drept case (sassi) pentru louitori si-ale lor animale cu care traiau la comun inauntru (nu te hlizi ca la noi inca se mai practica), este unul cu totul si cu totul impresionant. Cand m-am trezit privindu-l de sus, mi-am dat seama ca aceea va fi una dintre cele mai spectaculoase privelisti pe care imi va fi dat s-o vad. Asta, bineinteles, daca nu cumva pe parcursul vietii mele, Marte va deveni destinatie turistica.

Este primul orasel din sudul Italiei inclus in patrimoniul UNESCO (abia apoi a urmat Alberobello & co.). Iar daca ai drum pe aici (si bine ai face sa ai, caci e pacat sa ajungi in Bari si sa nu vizitezi Matera), poti sa vii cu masina, in ciuda faptului ca se zice ca orasul se bate doar la pas. E doldora de masini!

Matera te surprinde de la primii pasi si te poarta printre zidurile ce vor servi drept capitala europeana in 2019. Te rasuceste, te urca, te coboara, te pierde intr-un labirint natural, ca in final sa-ti iei un gelato si sa te lasi purtat de picioare alandala, caci fiecare colisor gasit la nimereala e aur curat pentru Instagram si neamurile lui sociale.

Ce e de vazut in Matera?

Noi am vazut o terasa. Unde am mancat o pizza materana cu carnaciori, nu stralucita, dar interesanta.

Si-am mai vazut o gelaterie care se lauda a fi o gelaterie Nutella, insa, surpriza, nu mai aveau gelato Nutella, caput, ioc, nema. Asa ca m-am sacrificat, fir-ar sa fie, si tot una cu mango mi-am luat.

Of, am zis eu sa nu mai scriu articole cand mi-e foame.

Serios acum, Matera e un oras vibrant, istoric, deosebit de interesant unde nu vii sa bifezi muzee si monumente, ci pur si simplu sa te plimbi pe stradute. Tot ce ti-as putea recomanda, daca ai chef de nazdravanii, este sa te furisezi tiptil la Conservator, pe care n-ai cum sa-l ratezi pentru ca se afla intr-o cladire care atrage atentia, si sa asculti fermecat repetitia instrumentistilor (undeva la subsol) sau examenul coristilor (undeva la primul etaj). Sigur, aceste ponturi le-am auzit de la un prieten, nu c-as fi intrat fara voie in cladirea aia, ca un calator zurliu ce sunt.

Ponturi

Uita-te la Wonder Woman cu Gal Godot inainte de-a veni aici. Nu doar pentru ca filmul e genial iar actrita o bunaciune, dar pentru ca este o idee buna de-a face cunostinta cu oraselul. Insula Amazoanelor este filmata in Matera si-ti poti face o idee daca merita drumul. Pff, glumesc, evident ca merita, iti poti face o idee ce o sa pozezi.

Asigura-te ca ai Google Maps la dispozitie, cand vorbeam de labirint nu glumeam. E foarte putin probabil sa nimeresti gara, la intoarcere, din prima incercare si nu sunt chiar atat de multe trenuri.

Daca vrei sa incerci ceva specific, in afara orechiettelor, sa stii ca exista si pizza si paste materane, pizza e cea descrisa mai sus iar pastele sunt cu ragu.

Transport

Matera e cea mai tricky destinatie din Bari Centrale pe care am experimentat-o si asta pentru ca:

Biletele de tren din Bari spre Matera se iau din alta parte decat cele spre Alberobello sau Polignano a Mare. Cum te uiti spre gara, fix in coltul din dreapta, ce pare nimic altceva decat un chiosc. Insa este intrarea spre alte peroane mai inalte.
Un bilet costa 5 euro insa fii atent unde te asezi in tren, pentru ca cel mai probabil acel tren se va diviza la statia Altamura iar o parte se va duce spre Gavina iar alta spre Matera. Ca regula, jumatatea de tren indreptata spre directia de mers are ca destinatie Matera. Si imbraca-te bine, si acest tren este destinat criogenarii oamenilor.

Matera isi asteapta turistii si se da in vant in a-i aiuri cu stradutele-i intortocheate, asa ca pregateste-te de o aventura pe cinste care nu va dura mai mult de juma’ de zi dar a carei amintire va dainui mult peste ziua in care te vei desparti de Italia.

PS: Daca vrei sa vezi mai mult din calatoria asta, arunca un ochi pe Instagram-ul meu si aboneaza-te la pagina de Facebook a blog-ului, ca sigur o sa mai scap referiri. Si-o sa actualizez treaba si cu urmatoarea calatorie: Londra. Abia astept sa ajung si la Festivalul Roscatilor Naturali din Olanda!