Personaje principale: Hester (Hera Hilmar) si Tom (Robert Sheehan)
Regizor: Christian Rivers
Durata: 128 min
Lansare in Romania: 07.12.2018
Casa de distributieRoImage 2000

Dintre cele 3 situatii posibile la cinema – vii cu asteptari si pleci cu dezamagiri/ vii cu asteptari si ti le bifezi/ vii fara asteptari si pleci incantatcel mai mult imi place ultima. Asa a fost si cazul filmului Masinarii infernale, despre care auzisem la Angela ca va fi memorabil. Nu prea ii intelegeam entuziasmul dar ea a fost motivul pentru care am poposit in fata ecranului de la IMAX. Ce-i drept, o idee nastrusnica, cum a fost si cea de la Downsizing + o executie buna = rezultat spectaculos.

Masinarii infernale mi-a lipit un zambet grasan, chicoteala la o gluma fantastica cu minioni de la inceputul peliculei si mi-a livrat buna-dispozitie a serii si temele de palavrageala pe urmatoarea saptamana.

Masinarii infernale

Hester este o fugara cu o misiune clara: sa razbune moartea mamei sale. Cand planul ei esueaza din cauza lui Tom, un bagacios naiv care il salveaza pe Valentine, villain-ul distopiei, situatia se schimba si Hester trebuie din nou sa se ascunda. Dar nu doar de Valentine, dar si Shrike, un Reinviat in corpul unui robot mortal, care vrea s-o anihileze. Cum reuseste ea sa isi indeplineasca scopul, in lumea oraselor mobile, asta merita sa vezi cu ochii tai.

Plin de metafore si referinte, Masinarii infernale combina povestile lui Hester, a lui Tom, a lui Kate si a Annei Fang intr-un univers surprinzator, care pe mine m-a cucerit pana la ultimul motor.

Impresie generala – revelatia finalului de an, il super recomand

Atmosfera a la Mad Max e un carlig in lumea dura a lui Hester Shaw, unde doar cei puternici supravietuiesc. Efectele vizuale si detaliile universului steampunk sunt atat de bine puse la punct, ca filmul te-ar prinde si daca n-ar exista personaje principale, ci ar fi un simplu documentar. Dar prezenta protagonistilor pluseaza tensiunea si te conving sa le oferi emotiile tale pentru doua ore de vizionare si inca o noapte de analiza. De ce? Pentru ca sunt slefuite cu maiestrie, atat psihologic cat si ca estetica, si au acel je ne sais quoi care te face sa li te alaturi in misiunile lor, ca-i o cicatrice hidoasa sau un maldar de papusi degradate.

Filmul creat dupa volumele lui Philip Reeve a fost planuit inca din 2001, dupa achizitionarea drepturilor de productie, asa ca fii fara indoiala ca fiecare scena are o strategie in spate. Dintre mesajele filmului iese in evidenta marsavia cuceritorilor ce vor sa isi asume noi resurse nu neaparat dintr-un instinct de supravietuire, cat pentru a-si reconfirma puterea si statutul, un fel de repros subtil la istoria omenirii. In plus, anumite referinte trimit la realitatea noastra cruda: „Copiii ar putea fi temporar separati de copii” se spune la un moment dat, un a propos vadit la adresa politicilor americane.

Un SF in care se face o gramada de misto de lumea in care traim (minionii sunt considerati zei americani in viitorul acesta distopic iar prajitorul de paine o valoroasa relicva), Masinarii infernale are tot ce-i trebuie: umor, poveste, efecte, personaje bine construite, motivatie si dozarea perfecta a suspansului. Din punctul meu de vedere, poate doar povestea lui Shrike merita putin mai multa carnita, altfel il pun fara indoiala pe raftul de sus al celor mai bune filme vazute anul acesta.

O mare parte din echipa Stapanul inelelor se regaseste si in aceasta pelicula, incepand de la designerul de concept pana la scenaristi, in caz ca mai aveai nevoie de un motiv sa-l vezi. Nu-l pierde, ai putea rata povestea preferata de la cinema pe 2018. Vizionare placuta!

 

 

 

 

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.