• Actori: Dana Rogoz, Dan Radulescu
  • Text: Eugen Gyemant
  • Teatru: Godot
  • Durata: 90 minute

O admir pe Dana Rogoz de cand eram amandoua niste copilase, de-o parte si de alta a ecranului televizorului. Ma bucur ca inca isi exploateaza cu gratie si pricepere capitalul ei impresionant de talent si ca nu s-a pierdut in negura timpului. Zilele trecute am surprins-o in comedia Jurnalul lui Adam şi al Evei, de Mark Twain, în regia lui Eugen Gyemant, si am jubilat la fiecare replica servita lui Dan Radulescu.

Jurnalul lui Adam si al Evei

Cu o pregnanta nota filosofica, Jurnalul lui Adam si al Evei povesteste cu tandrete istoria parintilor omenirii si modul cum au evoluat de la fiinte experimentale la rezidenti responsabili ai lumii pe care au modelat-o prin simpla lor prezenta.

De altfel, evolutia lor este notabila. Daca la inceput, Eva se remarca printr-o exuberanta ludica, Adam este miserupist si solitar. Chiar daca nu renunta la firea ei jucausa, Eva infloreste intr-o femeie cu initiativa, care continua sa se bucure de lucrurile simple, fara a le subestima pericolele, insa. Culmineaza in rolul de mama, avantul ei protector nefacand altceva decat sa completeze coloritul pastel al personalitatii ei fermecatoare. In schimb, Adam porneste de la a fi primul nihilist al societatii la a cadea prada sentimentelor inaltatoare de afectiune familiala.

Impresie generala – o piesa dragalasa, cu mesaje scrise printre randuri si umor simpatic

Interpretarea Danei si a lui Dan e plina de sclipici, ca si cum ar fi degustat jaratic de unicorni inainte sa urce pe scena. Sunt dragalasi si dinamici, chiar daca piesa nu are un fir narativ cu rasturnari de situatie, ci e mai mult un jurnal descriptiv ce capteaza stari, experimente, descoperiri si interpretari jucause.

Am apreciat jocul de cuvinte, cu ajutorul literelor volumetrice, pe care cei 2 actori il folosesc pentru a descoperi lumea si modul cum fiecare cuvant este dinamitat pe rand, de catre Adam si Eva, pentru a forma alte cuvinte, cu mai multa insemnatate pentru fiecare. „Seamana” devine „se amana” pentru Adam iar „noi” este preluat pe rand intai de femeie, si apoi de barbat.

Umorul inocent ascuns in spatele diferentelor dintre cei doi adauga un plus de delicatete piesei si nuante pe care le descoperi chiar si dupa ce s-a terminat piesa. Am ras pe loc atunci cand Adam credea ca fiul sau, Cain, este un urs mic si atunci cand a observat involutia lui, a concluzionat „Mai bine ramanea urs”. Insa si acum ma gandesc la replica „Fructul oprit nu e marul, ci gogoasa” si la semnificatiile ei filosofice, sexuale si ce fac un a propos la cultura pop, pe care o ador.

In concuzie, fii cu ochii pe programul Godot Cafe si serveste Jurnalul lui Adam si al Evei intr-o zi in care ai chef de-un zambet poznas si de-un spectacol reusit.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.