Personaje principale: Mariana (Ioana Iacob) si Movila (Alexandru Dabija)
Regizor: Radu Jude
Durata: 140 min
Lansare in Romania: 28.09.2018
Casa de distributie: Micro Film

Iata o situatie fericita, in care spectatorul (adica eu) se duce la film (adica cel al lui Radu Jude) cu niste pretentii cat casele din Buzesti si iese din sala fascinat, cu pretentiile-i satisfacute, ba chiar depasite. Imi este indiferent daca vom intra in istorie ca barbari este un film curajos, un manifest al autenticitatii si al luptei contra cenzurii populiste.

O lectie de asumare, cu un scenariu fantastic in care firul narativ, chiar daca e un pretext pentru a expune o problema istorica bagata sub pres, reuseste sa te cucereasca de la primele replici. Iata cum Imi este indiferent daca vom intra in istorie ca barbari devine propunerea Romaniei la Oscar 2019.

Imi este indiferent daca vom intra in istorie ca barbari

Mariana Marin, o regizoare cu coloana vertebrala ce imparte numele cu o poeta, coordoneaza o reconstituire istorica a masacrului de la Odessa din 1941, in care romanii au macelarit o intreaga comunitate de evrei. Viziunea ei artistica se dezice de glorificarea populista a armatei romane si prezinta faptele dintr-o perspectiva obiectiva, portretizand fara menajamente antisemitismul romanilor (de atunci), cei mai aprigi calai ai evreilor, dupa germani.

Lumina cruda in care este expus poporul, prezentat in cartile de istorie ca partener al Aliatilor si atat, deranjeaza anumite persoane. De la figurantii rasisti la reprezentantii Primariei care prioritizeaza confortul in fata adevarului, Mariana Marin este nevoita sa lupte cu dintii ca sa-si apere proiectul.

Daca Imi este indiferent daca vom intra in istorie ca barbari reuseste sa puna in scena lupta necosmetizata si cum o primeste publicul, iata de ce merita sa vezi unul dintre cele mai remarcabile filme romanesti din cinematografia contemporana.

Impresie generala – o expunere atipica ce activeaza o intreaga gama de dileme morale si istorice

Documentarea de care a beneficiat productia te convinge ca perspectiva in care este prezentata armata romana la inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial este cea corecta, oricat de multe bosumflari produce. Chiar si asa, am fost surprinsa de multe reactii din sala, de la vizionare. Oameni care au ridicat problema mai mult sau mai putin subtil in directia:„Da’ nu v-ati gandit ca ne facem de ras la festivaluri daca ne expunem asa?”/ „Filmul asta e expresia unei obsesii personale?”. Am ramas masca, dovada ca multi dintre romani inca prefera minciuna frumoasa in locul adevarului cumplit. Producatorii au raspuns ca documentarea este foarte accesibila iar varianta sub pres nu mai este o solutie. In plus, reactia strainilor nu este de invinuire a generatiilor actuale pentru raul stramosilor, ci empatizarea si reflectarea la propriile lor atrocitati din istorie.

Am adorat scenariul curajos, manifest al autenticitatii, o lupta contra cenzurii, principiu care se remarca in toate aspectele filmului. Si cand spun in toate, ma refer la…toate. Dupa film, eu si compania mea ne-am intrebat de ce era nevoie de expunerea nudului masculin si feminin in prim-plan. Raspunsul pe care singura mi l-am dat a fost ca modul asta nonsalant de a expune „bijuteriile” lui Serban Pavlu e doar o completare pe alt plan a crezului acestui film – aratam lucrurile asa cum sunt, necosmetizate. Si adevarul e ca nimeni nu face sex imbracat, nu?

Dau dreptate producatorilor cand au spus ca azi, filmul este chiar mai actual decat atunci cand a fost filmat. Intr-o societate care se indreapta incet repede dar sigur spre un nationalism crancen ce ameninta sa inghita Romania intr-un neo-comunism, sa vorbesti de rau despre „eroii” Romaniei e o treaba periculoasa. Insa pe mine tocmai asta m-a fascinat la filmul promovat de Rollercoaster PR.

Asa cum spune unul dintre personajele din film, facem misto de crestinism (si pe buna dreptate) dar alte subiecte sunt tabu. Daca suntem suficient de rationali incat sa punem la indoiala anumite parti ale istoriei, de ce sa nu le cercetam si pe acelea cu care ne identificam? Cred ca raspunsul sta in psihologie. Omul este construit sa creada despre sine ca este personajul pozitiv, indiferent de fapte. Atunci cand se identifica la nivel simbolic cu o cauza, un eveniment sau un alt om, este „biased”. Nu poate concepe ca ar putea juca alt rol decat Fat-Frumos sau Superman. Aceasta este frumusetea acestui film care iti pune o oglinda in fata si te intreaba: cine e cea mai frumoasa si sfanta tara din lume dar nu-ti da ca varianta de raspuns Romania.

Ca ultima observatie, nivelul de misto din Imi este indiferent daca vom intra in istorie ca barbari este fix ce trebuie. De la a propos-uri la Firea la referinte despre Familia Traditionala, cu siguranta este un film incomod pentru coruptii si sclavii lor din patura asistata a societatii, insa o incantare pentru cei care scot capul pe fereastra patriei.

Deja m-am intins dar asta pentru ca filmul e prea, prea tare. Iti recomand sa-l vezi nu doar pentru ca este propunerea Romaniei la premiile Oscar din 2019 (si nu e primul film al lui Radu Jude cu acest statut, remember Aferim?), dar pentru ca vei ramane cu ceva fain dupa productia asta.

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.