Warning: DOMDocument::loadHTML(): Tag fb:comments-count invalid in Entity, line: 34 in /home/dianaduc/public_html/wp-content/plugins/simple-social-buttons/simple-social-buttons.php on line 1743

Warning: DOMDocument::loadHTML(): Tag fb:comments-count invalid in Entity, line: 34 in /home/dianaduc/public_html/wp-content/plugins/simple-social-buttons/simple-social-buttons.php on line 1743

Iata rezumatul city break-ului meu la Bruxelles, cu observatia ca tarisoara asta e pentru cei care se inscriu la maratoane, pentru Speedy Gonzalez si pentru gheparzii care vor sa faca shopping la Delhaize, mama Mega Image-urilor. Pentru ca totul se inchide la 5.

Asadar asta nu va fi un ghid al Bruxelles-ului prin ochii unei calatoare cu par roscovan, ci mai degraba un ghid al locurilor pe care… le-am ratat. Si asta pentru ca am rezervat capitalei belgiene doar 2 jumatati de zi iar alea s-au nimerit a fi jumatatile gresite. Pam-pam.

Transportul in Bruxelles

La Ryanair, ofertele pentru Bruxelles par mai tentante ca alea la tigai. Parca iti vine sa iei vreo 5. Sa fie acolo, mama.  Asa ca tare m-am bucurat cand am dat o suma buna pentru un city break ca porumbeii. Apoi a venit taxa pentru locuri de picioare lungi (nu, nu eu, eu am un metru si-un trandafir), taxa pentru shuttle bus-ul care costa nu mai putin de 56 de euro si face o ora si hop. N-a mai parut asa de ieftin. Daca pui cheltuiala langa cheltuiala, probabil ca transportul pana la Bruxelles nu-i mai pispirel ca ala de la Amsterdam.

Toate bune, am ajuns in Bruxelles cu un zbor care parea sa ne lase toata ziua libera. Am aterizat pe la 2 fara un sfert. Pe la 4 fara putin am ajuns la hotel, dupa ce ne-am incurcat in semne si-n panouri (transport for dummies, please?). Cand puteam sa juram ca ne-am urcat in metroul 4 aparut pe panoul digital, ne-am trezit ca era de fapt 81. Intr-un final, am luat Uberul pana la hotel.

Obiective

Eu plecasem de acasa cu planuri babane, ca de obicei. Aveam vreo 5 obiective de bifat in Bruxelles si deja ma gandeam ca as putea sa-i fac loc si celui de-al 6-lea in cele 2 jumatati de zile pe care le petreceam in capitala. Ca celelalte 2 zile erau rezervate imprejurimilor.

Ideile mi-au fost retezate mai ceva ca o capatana de Maria Antoaneta. Daca am umblat cu jumatati de zi, mi le-am ales pe cele gresite. In Bruxelles, ori operezi in prima parte a zilei, ori seara stai si sa uiti la show-urile stradale din fata cladirii Bursei, ca n-ai ce face altceva. La 4.30 e ultima intrare la muzee si la 5 se pune zavorul. Cam la fel si pentru magazine, inclusiv alea de haleala.

Asa ca domnule Rene Magritte, reprezentant al suprarealismului, frate de curent artistic cu Dali, facatorule al cunoscutului Ceci n’est pas une pipe, copiator al tablourilor lui Picasso cand erai tanar, febletea mea, sa-mi fie cu iertare. Ti-am ratat muzeul si a 2-a oara cand am poposit in Bruxelles. Prima data am stat incuiata in casa, ca era alerta de bomba, remember? Langa Magritte, as fi vazut si Muzeul Instrumentelor muzicale, intr-o cladire de tras in poza. Mi-e ciuda.

Am ratat apoi si vizita la Gradina Botanica din Bruxelles, care parea foarte interesanta. Pe asta n-ar fi trebuit s-o ratam, dar am facut-o oricum. Cica inchidea la 8.30, asa ca aveam timp s-o vedem la intoarcerea din Antwerp. Am luat orasul la pas, am trecut printr-un tunel dubios si am ajuns in fata portii. Insa ghici?! Si asta se incuia cu gainile, in realitate.

As putea spune ca am ratat si Atomium, celebrul atom gigantic in preajma caruia se afla Mini Europe, un parc tematic cu cele mai populare cladiri europene in miniatura, unde tre’ sa te scuturi de 16 euro la intrare. Dar as face-o doar de dragul conceptului acestui articol. De fapt, nu ne-am mai sinchisit sa ajungem acolo ca stiam la cat inchid. Draga ora 5, o sa te sterg de pe ceas.

Din fericire, celebrele statui din Bruxelles sunt pasari de noapte. Si nu vorbesc doar de micutul Manneken Pis, deja celebru si adesea imbracat intr-unul dintre sutele de costume din garderoba. Pe langa baietelul care face pipi, nu departe (dar pe o alee mai ingusta si nu foarte primitoare) e si o fetita care bifeaza Number 2. Si in acelasi spirit plin de usurare, Zinneke Pis, un catel de bronz, completeaza colectia. Toti sunt micuti, dar foarte simpatici. Merita vazuti, mai ales ca micul Pis beneficiaza de vreo 3 replici gigantice, la magazinele de waffles de alaturi.

Grand Place sau Grote Markt e probabil cel mai frumos loc din Bruxelles. Arhitectura fabuloasa te va cuceri cu siguranta si aici poti vizita si muzeul orasului. Casele colorate din piata au apartinut anumitor bresle, dintre care cea a brutarilor, a tamplarilor, a berarilor sau a morarilor. Noi am nimerit atunci cand avea loc un targ de bere in mijlocul pietei. Dar l-am ratat si pe asta. Nu aveam voie sa intram cu rucsacul.

Ceea ce am bifat a fost si un traseu al grafitti-ului de-a lungul centrului. Bruxelles este ornamentat cu arta stradala care reflecta scene din comic books-urile belgiene. Si mi-a placut asta la nebunie. M-am pozat cu Tin Tin si mi-ar fi placut sa bifez si The Belgian Center for Comic Strip Art, dar…stii tu.

Mancare

La capitolul asta, una calda, una rece. De obicei, imi propun sa gust toate specialitatile poporului vizitat, chiar daca sunt fast-food. In Belgia, aveam de testat cartofii prajiti, waffles-urile, scoicile si ciocolata belgiana.

Recunosc ca n-am insistat dupa ce am gustat cartofii si mi s-au parut cartofi prajiti de McDonald’s. Oricat ar zice ei ca sunt specialitatea lor si ca french fries sunt la origine belgian fries, sunt complet banali. La fel mi s-au parut si waffles-urile din zona lui Pis, care btw costa 6 euro. Zaharoase si lipsite de finete. Ciocolata belgiana a compensat in rafinament, dar cumva nu reusesc sa mananc mai mult de 2 bomboane, pentru ca este foarte grasa (nu mi se intampla la fel cu borcanul de Nutella).

Daca as jefui vreodata un magazin, ar fi magazinul de waffles unde am gasit raftul asta de Nutella

In schimb, tizul lui Eminescu s-a delectat cu cea mai buna bere intr-un local unde aceasta e prezenta in meniu doar cateodata. Imi scapa acum numele dar stiu ca e 15 euro si are 12% alcool. In lipsa ei, second best ar fi Westmalle Triple, mai accesibila ca pret si ca localizare.

Mancarea mea preferata din Bruxelles a aparut dupa ce am renuntat sa mai testez preparate cliseistice. In dimineata de dinainte de aeroport, am gasit un local care se numeste Balls & Glory (ceea ce mi s-a parut prea tare) si am zis sa-l testam. Specialitatea casei? Chiftelele. Practic trebuie sa urmezi 3 pasi: alegi tipul chiftelei (porc/ pui/ veggie) si sosul din interiorul ei, apoi garnitura, fie salata fie tocana, iar in final bautura (apa e din partea casei si e aromata cu menta si lamaie). Distractia costa cam 12 euro dar garantez ca e curcubeu pe cerul gurii. Din momentul in care ai taiat chifteaua calda, sosul curge in cel mai apetisant mod posibil, de parca ar fi un film porno al mancarurilor (asta la chifteaua cu carne, cea veggie are spanac inauntru). A fost cu siguranta rasfatul de dinainte de plecare si cred ar fi in top 3 motive pentru care m-as intoarce in Bruxelles (primul ar fi o reuniune cu fetele).

Ce voiam sa mai adaug e ca am aflat ca s-a deschis noul Starbucks la Milano, dar mie nu mi se pare ca-l ia pe cel din Bruxelles.

Cel mai tare Starbucks pe care l-am vazut vreodata

In final, voiam sa spun ca ratarile mele nu le pun 100% in carca Bruxelles-ului, nici eu nu i-am acordat prea mult timp. Pentru ca imprejurimile lui mi-erau prioritatile. Dar despre ele in urmatoarele episoade.

Despre calatoria mea in Antwerp, Gent si Brugge in urmatorul episod.

Pana atunci, cam asa a stat treaba in Bruxelles:

 

 

 

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.