La o prima vedere, familia Addams pare sa promoveze principiul ca mai rea decat moartea e doar viata, dar dincolo de obiceiurile ciudate si slabiciunea pentru macabru, acest neam de fatalisti scoate la iveala un joie de vivre imbarligat si savuros cum doar la Tarantino am mai vazut. Si de aceea, spectacolul Familia Addams de la Teatrul Excelsior e un musical pe care n-ar trebui sa-l ratezi…nici mort.
Familia Addams
Wednesday, fetita familiei Addams care isi ocupa timpul tragand cu arbaleta in porumbeii din parc, a crescut si s-a indragostit. Aparent un tip normal, tipul pe care a pus ochii deja a cerut-o de sotie iar ea a acceptat.
Problema intervine cand cele doua familii trebuie sa se cunoasca si sa se accepte. Daca, de ce si cum apare conflictul intre excentricii Gomez si Morticia Addams si plafonatii Alice si Mal Beineke, chiar te rog sa descoperi singur in spectacolul din 2 acte.
Impresie generala – un spectacol la care vii cu inima cat un purice si pleci cu gura pana la urechi
Am luat-o pe mama la spectacol si ma temeam putin de faptul c-ar putea fi poate prea “neagra” comedia. A fost neagra, dar atat de impanzita de glumite si insight-uri cu care sala empatiza, incat orice urma de macabru a devenit un norisor pufos in productia muzicala semnata de Razvan Mazilu.
De altfel, mi-a placut enorm modul cum a fost construita povestea, cu valori contemporane infiltrate cu maiestrie in psihologia personajelor, de la intransigenta Morticiei in ceea ce priveste sinceritatea dintre soti pana la curajul lui Wednesday de a-si apara iubirea. Chiar si personajele cu un volum redus de replici au avut un impact major, cum a fost bunica a carei replica “se gaseste un handralau sa-i manance sandvisul lui mamaie” cred ca o sa ma urmareasca mult si bine, atat in sensul bun cat si in sensul mai putin pozitiv.
Poate e previzibil ca personajul meu preferat a fost unchiul Fester, acest romantic incurabil, impaciuitor si energic, jucat magistral de Radu Mitrea, fratele geaman al actorului pe care l-am mai aplaudat in spectacolul Fazanul, in care a jucat cu Andrei Radu.
Cu toate ca nu sunt mare fan musicals, trebuie sa recunosc ca acest spectacol m-a bucurat mai mult ca o piesa de teatru clasica. Explozia de emotii pe care actorii au transmis-o prin cantec, dans si interpretare a triplat bucuria mea de a le fi spectator. Inca sunt socata de cat de bine le bifau pe toate trei. Chiar si un copil de 12 ani, adica Matei Hotaranu care-l joaca pe Pugsley si il joaca atat de bine ca deja ma uit dupa alte spectacole in care apare. Oare cand il voi vedea pe vreunul dintre actori la Vocea Romaniei? 😀
Stiu ca pare o oda pentru Familia Addams dar nu-mi aduc aminte cand m-a mai marcat atat de semnificativ vreun spectacol asa ca inchei si cu avertismentul ca machiajul si costumele, precum si scenografia, scoreaza bine de tot si au o mare contributie in intrarea in atmosfera. Actorii imbracati in monstri insangerati si mutilati se afla la limita dintre infricosator si incantator, ceea ce inseamna ca productia si-a indeplinit misiunea.
Mi-am epuizat cuvintele de admiratie pentru Familia Addams, dar daca ai fi langa mine acum, ti-ai dat seama ca mai sunt inca multe de spus. Mai las surprize si pentru spectacol, asa ca ia-ti bilet la Teatrul Excelsior, sala de la Universitate, si bucura-te de 2.30 ore de poveste.
One thought on “#CalatorieLaTeatru – Familia Addams”