Ca freelancer, cand ma duc intr-o vacanta eu cu mine deja se numeste team building. Ca textangiu, cand dau de o experienta inedita, care-mi zguduie lumea din temelii, se numeste inspo session. Asa ca, inainte sa ne craciunim de tot in luna decembrie, vreau sa las aici cel mai tare inspo session din ultimul meu team building – Muzeul Oamenilor Nevazatori din Varsovia, pentru ca a fost, fara indoieli, cea mai impresionanta experienta din 2022. 
Mai precis, muzeul se numeste Invisible Exhibition sau Niewidzialna Wystawa si nu este tocmai un muzeu, ci ceva mai interactiv de atat: o experienta prin lumea unui om nevazator, de la traiul de zi cu zi, intr-un apartament, la proba de foc, traversatul strazii. Toate astea in compania unui ghid orb, pe intuneric complet.
Muzeul oamenilor Nevazatori din Varsovia
Inainte de vizita la Invisible Exhibition din Varsovia, am aruncat o privire pe site-ul lor (destul de uratel – https://niewidzialna.pl/en) si am aflat ca trebuie sa-mi programez vizita printr-un email pentru a primi un ghid in limba engleza. Zis si facut. Iar la fata locului, in prima incapere intunecata total, am facut cunostinta cu Roc, ghidul nostru slovac, insurat cu o romanca. Cu un sarm si o energie aparte, ne-a facut turul cu un entuziasm molipsitor si cu o engleza perfecta.
Prima camera simula, de fapt, un apartament. Am primit ca recomandare sa tinem o mana intotdeauna in fata corpului, ca sa pipaim obiectele inainte sa ne loveasca, si cealalta mana in dreptul pieptului, ca sa reducem impactul, in caz ce totusi ne lovim. Si cu aceste indicatii minimale, am primit provocarea sa gasim si sa pornim cuptorul cu microunde, asa pe intuneric, si sa dam drumul la robinetul din baie. Doamne, cat de banal suna si ce greu a fost intr-o camera pe care nu o cunosti!
Dupa ce am descoperit exclusiv cu simtul tactil prima incapere, am ajuns…pe “strada”. Si aici nu doar ca se auzeau claxoanele masinilor si pasarelele, dar puteam sa-mi dau seama ca stateam pe un trotuar ingust si aveam o masina in marime naturala langa mine. Probabil a fost cea mai infricosatoare camera, dar cu siguranta cea care a trezit o doza babana de admiratie pentru cei pentru care aceasta este realitatea cotidiana, si nu doar o experienta empatica.
Au urmat apoi alte cateva incaperi tematice, dintre care cea mai interesanta mi s-a parut o galerie de arta, unde trebuia sa pipaim statuile, sa ghicim animalele, sa numaram oamenii si sa presupunem actiunea pe care o fac. Hai sa nu dau un spoiler si aici! In final, cand am iesit din zona complet intunecata, l-am vazut pe Roc pentru prima oara – un tanar zambaret, cu o multime de surprize – el si sotia lui lui sunt pasionati de muzica si au chiar un canal de YouTube unde isi posteaza muzica…singuri. Pentru ca Roc foloseste telefonul mobil, echipat cu un sistem vocal, cu o indemanare pe care eu o nu o am.
Turul nu s-a oprit aici, Roc ne-a invatat bazele sistemului Braille si ne-a invitat sa citim cateva cuvinte, povestindu-ne ca exista nevazatori ce citesc cu ambele maini. Eu cred ca as avea 2 maini stangi si la citit, nu doar la gatit!
Dimineata pe care am petrecut-o la Invisible Exhibition din Varsovia a fost, probabil, una dintre cele mai impresionante experiente dintr-un muzeu. Ador muzeele inedite! O recomand oricand ca sa-ti dai seama de frumusetea unor lucruri ce uneori scapa privirii.