30 de ani si 11 luni de fericire intermitenta, captate de Simona Mocanu

N-am putut sa ma abtin. Articolul asta e un cliseu total, dar imi striga-n ureche: “scrie-ma”. Pentru ca e inceput de an si mai e mai putin de-o luna pana pe 6 februarie. “Scrie-ma”, imi repeta articolul pe care trebuie sa-l dezgrop din minte. Nu atat pentru cei doi cititori ai mei, cat pentru mine, ca la finalul anului sa mai arunc o privire. Oare o sa ridic din umeri sau o sa zambesc cu gura pana la urechi, cand il voi reciti?

Ce a insemnat 2019 pentru subsemnata

Anul trecut a fost un an minunat pentru mine. S-au intamplat lucruri pe care am preferat sa nu le strig in gura mare dar care m-au facut foarte fericita, am vizitat in sfarsit Marocul si m-am indragostit iremediabil de el, am scos-o pe mama in excursie, la film si la teatru (ceea ce pentru mine era important) si am luptat pentru cauzele mele cu mai mult curaj ca atunci cand prefixul era 2. Varsta de 30 de ani a fost atat de satisfacatoare si sunt constienta ca ma aflu probabil in cea mai echilibrata perioada a vietii mele.

Am ajuns la 30 de ani si am adunat fericirea asta pura din lucruri simple. Poate cand verbalizez ca stau intr-o garsoniera care apartine de fapt bancii, am un job 9 to wine la care chiar tre’ sa-mi dau silinta, pisica mea de fapt sta la mama, mama nu e Regina Angliei si abia daca mi-am vazut prietenii in 2019, nu suna prea grozav.

Dar casa asta in care intinzi mainile si s-a terminat e locul pe care eu l-am creat de la zero si singura bula in care imi doresc sa fiu la final de zi. Iar la job scriu, nu fac disectii si nici nu calculez bugete, asa ca nu cred ca am motive sa ma plang cand fac ce-mi place. Pisica mea are 14 ani si stiu ca are parte de cea mai buna batranete, in locul unde s-a obisnuit, pentru ca e ingrijita de cea mai buna persoana din lume. Poate ca mama nu-mi pune la picioare Regatul Unit, dar imi amintesc si acum cand a venit la metrou cu o sacosa plina de incaltari, dintre care sa-mi aleg, pentru ca mie mi se rupsese talpa in mijlocul orasului. Si asta face cat o mie de regate si e doar una dintre dovezile ei infinite de iubire. Iar prietenii sunt impartiti in 4 zari, incat cred ca in sfarsit relatiile au evoluat la nivelul de a pune mai multa importanta pe calitatea decat pe cantitatea revederilor. Asa arata fericirea mea: mica, foarte subiectiva, cam imperfecta si inconstanta, dar intensa ca un curcubeu.

Ce vreau de la 2020

E super frumoasa varsta de 30 de ani dar sunt si multe lucruri care ma duc cu gandul ca nimic nu e etern. Mi-ar placea ca noul deceniu sa semene cu ultimii doi ani si sa nu aduca vreun final dureros (sper ca exista pisici de 24 de ani), sa nu incheie lucruri inainte de timpul lor si sa nu faca schimbari bruste, in fata carora sa fiu nevoita sa ma adaptez rapid.

Intr-o nota mai optimista, imi doresc ca 2020 sa imi mai aduca o calatorie cu oamenii importanti din viata mea si macar una dintre ele sa fie intr-un loc nou, in care sa existe atractii spectaculoase sau macar Primark.

Anul asta, as vrea sa aduc mai multa lume acasa si sa ne jucam mai des boardgames pentru ca e o activitate care ma bucura enorm si cred ca pentru mine este catharsis-ul deplin. Pe de alta parte, caut si relatia intima dintre mine si cartile preferate, in care nimeni nu ne sufla-n ceafa. La final de an, vreau sa revin cu o noua retrospectiva a lecturilor.

Ar fi dragut ca 2020 sa imi arate calea spre o ingrijire mai complexa pentru ca gusa deja s-a instalat comod si nu prea stiu metode sa scap de ea, altele decat palmele Irinei Loghin. Ma bucur insa ca am descoperit la final de 2019 un tratament pentru unghii foarte fain – Bio Sculpture, un tip de manichiura care nu ataca unghia ca majoritatea produselor pe care le-am incercat, ci o protejeaza pe termen lung. Sunt super incantata de aceasta descoperire!

Mi-am propus ca 2020 sa fie anul in care voi invata ceva nou si lista e foarte lunga (nu stiu sa inot, nu stiu sa merg pe bicicleta, nu stiu sa merg pe role, nu stiu sa merg pe trotineta, nu stiu sa conduc, nu stiu sa fac o ciorba), asa ca am de unde alege. Sper doar ca pedagogul sa fie rabdator, ca nu degeaba nu am invatat toate lucrurile astea pana acum.

Daca 2020 mai are loc de dorinte, as vrea ca 2020 sa fie un an in care creativitatea sa se intersecteze cu ceva tiparit, fie ca aceasta coliziune se incheie cu o dezamagire, cu critici, cu iubirea eterna a lui Jason Momoa sau cu un premiu Pulitzer. Ma multumesc si cu primul volum oferit cadou mamei si restul prafuite intr-o pivnita.

Intr-un final, as vrea ca 2020 sa pastreze bucuriile simple mai mult decat orice: imbratisarile random si musai cele de dinainte de somn, convorbirile telefonice zilnice cu mama, torsul pe burta dar doar cand vrea Pira, clatitele cu Nutella desi ar trebui sa incep dieta, un nou serial la care sa ne uitam amandoi, un thriller imprevizibil pe care sa-l termin de citit in metrou si sa-mi dau seama ca am depasit statia mea, o intalnire ad-hoc cu o prietena pe care n-am mai vazut-o de mult timp, o lauda la munca, o noapte calda de vara la terasa, o melodie de Ricky Martin sau un cuvant potrivit cand Mercur e in retrograd.

Hai ca ai scapat ieftin, 2020, Mosul a iesit mai sifonat din lista mea de dorinte.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.