Cred si eu ca la vita e bella cand locuiesti in Italia, la o aruncatura de cannolo de unul dintre cele mai faine locuri pe care le-am vizitat vreodata. Un city break in Cinque Terre nu e doar o idee excelenta, ci o adevarata terapie senzoriala, incepand de la ochii ce se bucura de atatea culori, texturi si randuieli pana la gust care, daca e norocos, ajunge la un restaurant Michelin.
Asa ca articolul asta include 30% informatie utila, 30% amintiri mega faine si 40% dor sa ma intorc acolo deja si sa stau mai mult in Riomaggiore.
City break in Cinque Terre
Cinque Terre include 5 satuce colorate, vecine cu Cinque Terre National Park, aflat si el in Patrimoniul UNESCO. Insirate pe coasta Italiana, in provincia Le Spezie, casele par un curcubeu, marginesc terenuri agricole terasate si nu departe de ele, se invecineaza si cu trasee montante de diferite dificultati, dintr-o localitate intr-alta. Fiecare satuc are o priveliste foarte diferita, asa ca e usor sa-ti dai seama care-i care.
Manarola este eleganta si are un amestec frumos si destul de fancy de podgorii, magazine si case chiar langa stanca. Riomaggiore este mai relaxat, desi include un restaurant Michelin, si are biserici gotice si podgorii faine. Corniglia, pe de alta parte, este singurul sat care nu sta langa apa, ceea ce presupune o repriza zdravana de urcat trepte. Vernazza are singurul port natural si pare cel mai ofertant ca plimbare. In final, Monterosso seamana cel mai mult cu o statiune de la noi, avand plaja amenajata.
Daca ar fi sa fac un top al preferintelor mele din Cinque Terre, ar suna cam asa:
- codasul – Monterosso
- penultimul – Corniglia
- la mijloc – Vernazza
- the fanciest – Manarola
- cel mai fain – Riomaggiore
Partea buna este ca faci nu mai mult de 5 minute intre satuce, cu trenul. E 5 euro biletul, dar poti opta pentru un abonament de-o zi, de doua sau de trei pentru plimbari nelimitate intre satucele din Cinque Terre. Abonamentul este, insa, valabil doar in aceste localitati, asa ca iti va trebui un bilet separat pana acolo. Noi am venit dinspre Pisa, iar biletele variau: de la 12 euro biletul de dus pana la 30 euro. In doua zile, daca nu faci trasee, bifezi tot ce e de bifat!
Monterosso
Aveam asteptari mari de la satucul asta. Citisem pe internet ca pe 23 mai urma sa fie Festivalul Lamailor, asa ca musai am planificat sa fiu si eu acolo. Ajunsa la fata locului, cica festivalul fusese cu o zi inainte, iar eu am ramas cu o priveliste destul de insipida in comparatie cu celelalte satuce si cu nimic de vazut in spatele caselor din fata, in afara unor cartiere rezidentiale lipsite de prea mult farmec.
Am urcat pana la un hotel care aducea putin a castel, ne-am clatit privirile cu imaginea de sus a satucului si cu statuia sculptata in stanca din Monterosso si apoi am pornit spre statia de tren. Principalul motiv sa vizitezi Monterosso ar fi plaja, dar eu fiind Alba ca Zapada, asta nu prea se numara printre nevoile personale.
Corniglia
Cica ar fi 382 de trepte de la statia de tren pana in satucul Corniglia, iar faptul ca sunt in plin soare nu ajuta prea mult. Le-am cam simtit pana in fundul sufletului si-mi pare rau ca privelistea de sus parca nu a fost chiar atat de rewarding. E faina, nu zic nu, iar aerul este mai respirabil decat la baza, in localitatile vecine, dar nu sunt multe de vazut si intr-o ora il dai gata.
Noi am avut lipsa de inspiratie sa decidem sa mancam acolo, iar optiunile sunt foarte, foarte limitate. Am gasit totusi un local cu etaj, unde am comandat cele mai interesante paste cu somon, care aratau mai degraba a fasole, dar si Ravioli cu branza si nuci, o bunatate! Probabil cea mai buna idee ar fi sa mananci, totusi, in Vernazza sau in Riomaggiore ca sa ai de unde alege.
E cel mai putin turistic dintre toate si are aerul unui orasel de munte autentic.
Vernazza
Uite, de aici nu mai am nimic de reprosat. Unicul motiv pentru care Vernazza se afla pe locul 3 este pentru ca Manarola si Riomaggiore sunt doua bijuterii si probabil ca intr-o alta viata, mi-ar placea sa traiesc acolo. Dar si Vernazza este un satuc perfect, cu tot cu oamenii-sardine care se imbulzesc pe acolo, cascand ochii la magazinele multe si colorate din lateral. A fost primul satuc in care am ajuns in Cinque Terre si mi-a placut enorm pentru ca ai ce vedea pe stradutele inguste, ai unde manca pe alese si peisajele sunt variate: de la portul plin de barci pana sus, de unde se vad bine terenurile terasate.
Exista chiar si ruina unui castel, Doria, ce-ti ofera o imagine panoramica surprinzatoare! In rest, de vizitat biserica de la baza, este gratis, si simpatica. O intamplare amuzanta care s-a intamplat acolo: la intrarea in biserica era un cersetor, iar tizul lui Eminescu, om cu inima mare, s-a cautat de maruntis la vederea lui. Doar ca noi in momentul ala vorbeam si, brusc, cersetorul ni s-a adresat in romana: “De la voi nu iau, ca sunteti d-ai mei.” Am zambit, dar parca n-a fost zambetul meu.
Manarola
Asta e cel mai popular si inteleg de ce. E frumos! E frumos la modul fancy, cu cladirile asezate ca la poza, cu contrastele vii dintre case, strazi si stanci, cu privelistea de sus impresionanta sau cu lantul lui de localuri Nessun Dorma, unde cica e musai sa ajungi daca bati drumul pana aici. De altfel, la terasa Nessun Dorma de langa punctul panoramic era o coada la intrare de-ti expira buletinul! M-am rezumat sa trag cu ochiul printr-o poza la ce ciupeste lumea in acel colt de lume cam supraapreciat si apoi mi-am vazut de peisaje.
Pe langa acest Nessun Dorma, ar mai fi Cappun Magru – nume de dish si de restaurant in Manarola, dar nici pe el nu l-am bifat ca pe acolo restaurantele se inchid cam devreme. Am bifat insa un boschete plin de flori fenomenale si acolo mi-am facut pofta de poze, chiar daca nu culinare.
Ce-i drept, Manarola mi s-a parut cea mai fotogenica, cea mai eleganta si clar un magnet de turisti.
Riomaggiore
Preferatul meu! Si regretatul meu din acest city break in Cinque Terre. Pentru ca l-am lasat la urma si n-am avut decat o ora si jumatate de plimbare, ca sa ne incadram in scenariul in care prindeam si avionul din Pisa. Dar uite ca, in timpul asta, cel mai scurt dintre toate, m-am minunat, am suspinat si am mancat mai bine decat in toate celelalte!
Incep cu asta, ca doar sunt un foodie oficial: in Riomaggiore am mancat la primul nostru restaurant recomandat Michelin, Dau Cila, aflat chiar langa mare, unde ne-am delectat cu un peste cu un plating fancy si fructe de mare prajite. Cine ma cunoaste stie din prima care a fost dish-ul meu. De parca ar mai avea nevoie de confirmare, ambele au fost super delicioase, mai ales in conditiile in care fructele mele de mare au venit cu o painica de naut la care m-am uitat dubios, dar care a fost divina, iar tizul lui Eminescu nu e mare mancator de peste.
Lasand burticile sa se odihneasca, si satucul asta din minunatul city break in Cinque Terre m-a incantat! Nu doar partea aia de la baza, care e cea mai fotografiata, dar si stradutele lui, ofertante ca magazine si restaurante, ba chiar si cu gramada de flori pe care am admirat-o aici. Mi-a placut aerul lui relaxat, cu mai putine pretentii ca-n Manarola, dar foarte fermecator, in culori vibrante, bine alaturate, si cu o arhitectura mai impunatoare ca-n satucele mici.
Daca ar fi sa ma mai intorc in unul dintre cele 5, in Riomaggiore m-as intoarce, cu siguranta. Dar nu vara. In weekendul cu 20 mai, cand am fost noi, era deja cumplit de cald, iar ei la capitolul umbra, sunt codasi. Nu-i bai, nu poate fi si cel mai frumos loc din Nordul Italiei si cel mal mai atent la toate nevoile mele!
Si-acum doldora de poze:
