Nicio casa nu e banala in satul asta

Acum cativa ani, cand am vizitat pentru prima oara Viscri, am cascat gura la casutele colorate, am cascat gura la Biserica Fortificata, dar n-am cascat gura si la restaurantul din sat. Pentru ca la Cafe-Artizanat din Viscri, aflata vis-a-vis de Biserica Fortificata, se platea doar cash. Iar noi, oraseni pana-n maduva cardului, nu aveam nici macar un leu. Asa ca am vazut, am oftat, am plecat.

Daca treci prin curtea Bisericii Fortificate, o sa vezi semnul asta

Anul asta, am venit din nou la Viscri, cu misiunea sa le aratam mamelor noastre ce mandrete de satuc avem in mijlocul tarii si unde vine printul Charles sa puna capul pe perna. Ele n-au fost impresionate, eu l-am iubit la fel de mult si a doua oara. Si, in sfarsit, am mancat la Cafe-Artizanat din Viscri, unde-mi ramasese gandul.

Cafe-Artizanat din Viscri

Asa arata terasa de la Viscri

Cafe-Artizanat din Viscri e mai mult decat o sura cu mancare de casa. E un loc unde femeile din sat isi vand papucii celebri, dar si gemurile sau borcanele de miere. E un loc bun care face bine.

Sfaturi bune de la Viscri

Iar carpetele de pe peretii terasei i-au adus aminte mamei de propriile creatii pe care le facea cand era copil, la tara. A fost un moment nostalgic, cu miros imbatator, si cu chef de vorba.

Dar da, mie-mi ramasese gandul la bucatele lor. Iar acum ca m-am asezat la masa, am gustat din toate. Am comandat un meniu intreg: ciorba taraneasca, tocana de miel si prajitura cu fructe.

Ciorba a fost cea mai apreciata

Ciorba a fost votata cea mai buna de la masa: un lichid fierbinte, cu smantana si tarhon, servita intr-o supiera masiva, incat ne-a mai si ramas, dupa 4 portii.

Tocana de miel a fost o loterie: 2 am nimerit bine, 2 nu

Apoi a venit tocanita de miel, care a starnit reactii total diferite. Eu si mama am nimerit bucati minunat de fragede, care pur si simplu cadeau de pe os, si le-am savurat ca pe delicatese, pentru ca erau condimentate bine si aveau un miros grozav. Tizul lui Eminescu si mama lui, in schimb, au avut ghinion si au molfait fara chef la niste bucati care nu se fiersesera prea bine. Ce e de mentionat e ca si carnea a ramas destula, portiile sunt generoase.

Pandispanul a fost ca orice pandispan: nici prea prea, nici foarte foarte

Prajitura a fost un pandispan cu piersici, in limitele acestei prajituri: nici prea prea, nici foarte foarte. Ce a mai fost iarasi bun a fost socata cu care ne-am stins setea, atat de dulce ca o musca n-a plecat nici dupa ce aproape ca am plesnit-o, ba a cazut pofticioasa in pahar. L-am aruncat cu tot cu acel nectar delicios, dar tot a mai ramas in carafa si dupa ce mi-am stins setea si eu si musca.

Intre feluri, eu m-am jucat cu un pisoi rotunjor, care sigur o ducea bine acolo la sura. Ba l-am regasit cu chef de joaca si dupa ce m-am intors de la baie, gata sa-mi sara in fata si sa imi cerea joaca sau viata. A propos, toaleta este foarte ok la Cafe-Artizanat. Nu e genul de toaleta in curte, chiar daca se afla fix acolo.

In total, toti patru ne-am saturat si ne-am rasfatat, iar treaba n-a depasit 175 de lei, ceea ce ni s-a parut ok, in conditiile in care la fiecare fel a ramas ceva si nu din cauza ca nu ne-a placut.

Vizita la casa printului Charles

Casa printului Charles

Dupa asa o masa copioasa, iti recomand sa mergi pe jos pana la casa Printului Charles, asezata la margine de Viscri. Sunt doua case albastre, cumva ascunse de copaci, dar pe una e tablita oficiala Casei Regale.

Casele nu se viziteaza, dar poti sa arunci un ochi printre scanduri, sa nu zici ca n-ai incercat. O sa vezi o fatada de lemn si-o curte taraneasca, dar nu neaparat mai motata decat a celorlalti sateni.

Multi zic de Viscri ca e un sat supraevaluat. Mamele noastre le-ar da dreptate. Mie-mi place tare, stiu ca si a treia oara daca vin, o sa fiu fascinata. Asa ca merita sa incerci: s-ar putea sa te indragostesti iremediabil.

Povestea Cafe-Artizanat
Una dintre carpetele din sura
Papucii din Viscri aveau preturi piperate: peste 100 lei
Puteai in schimb sa cumperi gem
…sau miere
Am gasit pisoiul adormit, dar cum m-a vazut, cum a inceput sa se joace
Drumul spre Cafe-Artizanat din Viscri duce prin curtea bisericii
In Viscri, sunt peri pe toate drumurile
Iar toate casele au obloane frumoase
La toate portile imi venea sa bat
Dar la poarta printului Charles nu avea cine sa-mi deschida
Si nici nu se vedea mare lucru
Poate doar de afara
Cainele asta se uita direct in sufletul tau
Frumos Viscri, as veni si a 3-a oara

Comments

comments

One thought on “Cum e mancarea la Cafe-Artizanat din Viscri [articol doldora de poze]”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.