Bullet head – filmul cu Adrien Brody din care inca nu mi-am revenit din soc

  • Personaje principale: Stacy (Adrien Brody) si Walker (John Malkovich)
  • Regizor: Paul Solet
  • Casa de distributie: Ro Image 2000
  • Durata: 93 minute
  • Lansare in Romania: 5 ianuarie 2017

De fel, prefer sa ma duc la lansarea unui film neprihanita precum o fecioara cu pareri imaculate. Adica fara sa fi vazut trailer, articole sau alte giumbuslucuri datatoare de preconceptii. Asa ca despre Bullet Head nu stiam mai nimic atunci cand am intrat in sala de cinema, alaturi de Adrien Brody. Acum, nu-ti imagina ca eram la bratul laureatului la Oscar, ca s-ar supara tizul lui Eminescu, adevaratul proprietar al bratului meu. Insa a fost o imensa onoare sa vizionez filmul Bullet Head cu protagonistul la cateva randuri mai sus. Insa, stai sa-ti povestesc, ca nu asta a fost socul serii…

Bullet head

Trei nelegiuiti (Adrien Brody, John Malkovich si Rory Culkin), pe cale sa duca la bun sfarsit un jaf, raman blocati intr-un depozit, din cauza unui caine de lupta chitit sa-i sfasie. Cainele de lupta este, de altfel, laitmotivul acestui film despuiat de orice menajamente emotionale, expus in forma bruta in fata unui public care ar face bine sa fie inarmat cu forta psihica. Cum spunea si Adrien Brody in deschiderea filmului: „exista multe parelele cu cainii, cu animalele in acest film, e vorba si despre comportamente autodistructive; dar exista si izbavire”.

Lupta de supravietuire dintre hoti si caine devine mobilul unor flashback-uri care includ tot caini, si care portretizeaza personajele, care nu sunt nici bune, nici rele, ci doar rezultatul propriei autodistrugeri. Finalul este interpretabil si, daca rezisti pana acolo, te vei alege cu un film extraordinar de bun, asa brutal cum este, la care te vei gandi toata noaptea si, poate, noptile ce vor urma de acum incolo si zilele in care vei intalni un caine pe strada.

Impresie generala – o poveste sfasietoare, dar spusa foarte bine

Sa ne intelegem, eu ador animalele in modul ala temperat in care n-o sa-ti vin la usa sa-ti cer 5 minute ca sa vorbim despre motanul Lentila, izbavitorul nostru, si nici n-o sa ma apuc sa mananc exclusiv frunze  sau sa cer donatii pentru pantere de la oamenii de la care stiu ca n-as avea nicio sansa. Dar cand vine vorba despre filme si productii in care se povesteste despre chinul animalelor, imi pun dioptriile de isterica si sufar mai ceva ca atunci cand Tarantino imprastie carne si sange in toate unghiurile platoului. Nu ma intelege gresit, in filmul asta nu se chinuie pe bune niciun animal, nu se arata nimic explicit, insa se induce ideea suferintei unor caini, idei integrate briliant intr-un scenariu fermecator, si asta m-a terminat. Chiar si asa, cu inima sfasiata si socata de ceea ce unele scene iti dau de inteles, trebuie sa iti spun ca filmul este foarte, foarte bun. Si da, proportia de suferinta a cainilor din acest film este un soc iar faptul ca mi-a placut filmul, chiar si cu aceste deductii de chin incluse, este socul serii.

Adrien Brody si John Malkovich joaca minunat impreuna si internalizeaza povestile personajelor lor atat de bine incat uiti c-ai venit cu pretentia unui film de actiune si te dedici trup si suflet acestei drame psihologice la care esti expus. Pe tot parcursul Bullet head, m-am contrazis cu tizul lui Eminescu daca pustiul este Macauly Culkin sau nu, iar la final se dovedeste c-am fost aproape: era Rory Culkin, frate-su. O alta surpriza a serii a fost Alexandra Dinu, singura prezenta feminina din film, romanca ce l-a convins pe Adrien Brody sa asiste la premiera in Romania a lui Bullet Head, de la care speram un picut mai mult. In alta ordine de idei, pasiunea mea de cand ma stiu pentru Banderas, care deja scuazuse in intensitate de la reclama cu Orbit, ia sfarsit cu Bullet head.

Daca nu reiese din ce-am indrugat pana acum, sa stii c-am apreciat mult modul cum este povestit acest episod sordid al blocarii unor talhari intr-un depozit, scenariul si regia si-au facut treaba iar pelicula este fascinanta si captivanta, mai ales prin prisma faptului ca nu bifeaza reteta clasica a filmelor de la Hollywood. Este genul de film in care tensiunea si implicarea emotionala sunt atat de intense, incat sa-i fie de bine oricaruia care vrea sa-ti spuna o vorba, pe telefon.

In final, acum avertizat asupra brutalitatii povestii, te invit, insa, sa iti iei inima in dinti si sa fii barbat(a) si sa mergi la film. Ia-ti partener, ca sa aiba cu cine sa-ti bata inima la unison si sa va consolati reciproc. Vizionare placuta!

 

 

 

 

 

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *