• Personaje principale: T’Challa (Chadwick Boseman) si Nakia (Lupita Nyong’o)
  • Regizor: Ryan Coogler
  • Casa distribuție: CineForum
  • Durata: 134 minute
  • Lansare România: 16.02.2018

M-am perindat printre fanii infocati ai universului Marvel si am aflat ca Black Panther nu i-a impresionat, desi pe mine m-a dat gata. Dar inainte sa trecem la lucruri obiective, o sa-ti dau de inteles, printr-o scurta povestioara, de ce nu avea nicio sansa sa ma dezamageasca: eram cu tizul lui Eminescu de dimineata si trancaneam despre Black Panther iar el mi-a zis ca nu i s-a parut fabulos, dar a apreciat efectele. La care eu am auzit „fetele”. Si cu o baluta in dreptul gurii si puppy eyes, am sarit „Da’ barbatii ce aveau?”. Ce-i frumos si roscovanei ii place.

Black Panther

Wakanda, a carei denumire este inspirata din numele unui trib din Kenya, este in film aparent o tara din lumea a 3-a, locul unde tehnologia de ultima ora si traditiile tribale convietuiesc in armonie si secret, oferind poporului prosperitate si echilibru. T’Challa este noul rege al acestui tinut cu cele mai frumoase apusuri, insa tronul ii este pus in pericol de un personaj negativ destul de subred din punct de vedere scenaristic, dar cu tot ce-i trebuie…din punct de vedere vizual.

Impresie generala – nu am vazut vreun defect in film, eram prea atenta la actorii aia superbi

Da, nu sunt omul pe care sa-l intrebi acum despre cat de buna a fost povestea, cata logica aveau rasturnarile de situatie, cum au jucat actorii si ce impresie a lasat, per ansamblu, Black Panther. O sa o tin pe-a mea cu frumusetea actorilor, barbati si femei deopotriva, pentru ca pe mine m-a fascinat dintotdeauna pielea de abanos si daca-mi arati un film cu oameni de culoare, e foarte probabil sa disculp orice defect. Daca si tu cazi in mrejele peliculelor exotice, colorate si cu personaje cafenii, nu vei avea nicio sansa.

Ca sa imi revin din visare, tre’ sa dau dreptate celor care aveau asteptari mai mari de la scenariu, pe alocuri e putin telenovelistic si fortat in alaturarea tehnologie-salbaticie. Ce mi-a sarit in ochi a fost si ruptura de logica a revoltei lui T’Challa dupa ce rivalul sau l-a invins in lupta dreapta, motivand ca un outsider si un om care a venit de cateva ore in Wakanda nu poate conduce poporul. Pai, prietenas, cand ai acceptat provocarea de a va lupta pentru tron, nu te-ai gandit la asta? In alta ordine de idei, efectele speciale, pe care le recomand la IMAX pentru o ambianta de nota 10, sunt grozave si te infig atat de hotarat in poveste, ca eu cand am iesit pe strada cautam oamenii din Wakanda si Wakanda ioc.

Personajul meu preferat este Shuri, sora lui T’Challa, interpretata cu mult farmec de Letitia Wright. De altfel, mi s-a parut o chimie extraordinara intre actori si, cum era de asteptat, Lupita Nyong’o a stralucit, pur si simplu, in rolul ei, chiar daca eu, mai impaciuitoare de fel, nu m-am regasit cu totul in firea ei luptatoare. O surpriza placuta a fost prezenta actorului care-l joaca pe Zuri, pe care regizorul il caracterizeaza ca fiind un Obi-Wan Kanobi al Wakandei. Inchei capitolul distributiei cu ironia ca desi Lupita Nyong’o si Winston Duke, interpretii Nakiei si a lui M’Baku joaca roluri de „salbatici”, ei in realitate au fost colegi de clasa la prestigioasa universitate Yale.

Filmul asta mi s-a parut foarte feminist si un exemplu grozav pentru fetele de culoare (mai ales, ca s-au facut schimbari fata de comic books, tocmai pentru a o portretiza pe Shuri un inventator nemapoipomenit, desi original ea era mistica) si o prezenta cinematografica de bun augur pentru comunitatea neagra, in general.

Daca mai era nevoie s-o verbalizez, este clar un film de vazut la cinema si nu uita sa ramai si la cred scenes. Sunt 2. Vizionare placuta!

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.