„M-am trezit intr-o dimineata si aveam o pofta nebuna de clatite pufoase, cu un strop de banana pisata, in loc de faina, si cu miros duios de miere. Faimoasa reteta a bunicii care aducea nepotii in vizita si in diminetile in care nu erau in vacanta. Mmm, mirosul dulce al copilariei si masa pe care mi-o pregatea bunica, atunci cand eram cuminte!
Am intrat in bucatarie cu un ochi pe jumatate inchis, caci somnul de dimineata pleaca mai greu ca un musafir cherchelit, si m-am asezat la masa.
– Tot cu o stramita de nuci pisate, cat sa nu se prinda maica-ta ca am furat din provizia ei pentru cozonaci?ma intreaba bunica, pregatind faimoasa ei reteta.
– Sigur, bunico, nu asa vreau clatitele de fiecare data?
– Verificam doar daca ai crescut, imi raspunde bunica pe un ton vesel iar eu ma uit la mainile mele masive care acum ar putea cara o biblioteca, daca s-ar strica macaraua bionica.
– Daca promit ca nu o sa mai cresc mai mult de atata, o sa imi faci intotdeauna reteta asta, bunico?
– Clatitele se fac in 15 minute, mi-am primit in schimb raspunsul. Du-te si fa-ti temele!mi-a raspuns bunica, iar eu m-am ridicat de pe scaun si nu m-am dus la teme, ci sa-mi sun iubita si sa-i reamintesc ca in seara asta mergem in vizita la ai mei.
Am iesit din bucatarie mai voinic decat intrasem si cum altfel, cu vocea bunicii care ma mangaie, ma inveseleste si, in acelasi timp, imi produce un sentiment de nostalgie cumplit acum, ca o pot auzi doar din cuptorul de microunde care i-a inregistrat replicile si vocea, pentru a-mi prepara reteta pe care acum bunica o mai poate face doar lui Sfantul Petru. Ce bine ca s-au inventat cuptoare cu microunde care nu doar au acumulat functii complexe de gatit, cu retete stocate in memorie, dar au si inteligenta artificiala care poate interactiona cu tine cu vocea si replicile unei persoane dragi. ”
Fragment din Amintiri cu Bunica (scris in 2463), povestiri publicate de Victor Creanga(2445-2492)