Cred ca intr-o viata anterioara am calcat eu pe coada niste oameni, de viata asta calc atata in strachini. Cand ma mai impiedic prin Bucuresti sau trantesc usi, vase sau sertare in Cuibul Dorului, asta nu e asa o drama. Dar problema e cand aiureala mea ma determina sa fac boacane in calatorii. Uneori am impresia ca se intampla lucruri doar pentru ca sunt eu acolo. Atunci sa vezi nervi si istericale. Acum rad, dar sigur mi-am anulat vreo cativa ani din viata de cat m-am stresat pe moment.

5 patanii din calatorii

  1. Prima mea calatorie cu avionul a fost in Praga, in liceu. Era un proiect de schimb de experienta si plecasem cu profa mea de engleza si 4 colegi sa prezentam niste obiceiuri din Romania. Am iesit cu totii in piata mare de langa palat sa si vizitam capitala. Acolo am vazut niste tarabe cu papusi specifice. Am scos aparatul foto si m-am apucat sa le pozez. Apoi am auzit urland in dreptul meu. Era vanzatorul ofuscat nevoie mare ca ii pozam marfa fara sa-i platesc. Urla sa-i dau bani. Era o matahala. Nici nu ne-am dat seama bine ce se intampla ca el s-a repezit la noi, cu gandul sa-mi smulga aparatul. M-am speriat si-am luat-o la fuga. A fost surprinzator cand mi-am dat seama ca de fapt intreaga mea echipa de liceeni, in frunte cu profa de engleza, fugeam de rupeam pamantul. Practic, vanzatorul ne-a alergat prin toata piata si cred ca, daca ne prindea, parea in stare sa ne dea si-o papara.aventuri, 
  2. In Madrid, am gustat prima data kaki. M-am indragostit de gust si, pentru ca aveam bagaj de cala, am cumparat vreo 5 kile pentru acasa. Era iarna si bagajul era si asa burdusit. Din cauza acelei greutati cumplite, imi aduc eu bine aminte si acum ca multe statii de metrou din capitala spaniola nu au lift. Intr-una din ele, s-a rupt tot bagajul pe scari. Aproape 32 de kile de haine groase, mancare si kaki. Dupa ce am luat la rand toate entitatile ce puteau fi injurate, am ajuns cu bagajul peticit la aeroport. Acolo mi s-a spus sa ma descalt. Culmea e ca mi se blocase si fermoarul de la o cizma si nu o puteam da jos. La vama mi s-a spus simplu: ori ma descalt ori nu trec. Asa ca mi-am tras de fermoar pana s-a rupt cizma si aproape desculta si cu bagajul rupt m-am intors in Romania, mai sleampata ca un om fara adapost. Dar care e fructul preferat al mamei astazi?!
  3. La Berlin, ne-am cazat, de Revelion, intr-un AirBnB super frumos dar uite ca am mai adaugat una la ale mele patanii din calatorii. Costase super putin si se intindea pe un intreg etaj. Deja contabilizam pozele si like-urile de pe Instagram, cand dupa vreo jumatate de ora de asteptare, centrala tot nu mergea. Am sunat proprietarul care, cu cea mai surprinsa voce prefacuta, ne-a zis ca nu stia ce s-a intamplat dar o sa cheme el pe cineva, chiar daca el nu era in oras. In casa erau 13 grade si apa era bocna. Dupa ce ne-am consultat ce sa facem, ne-am hotarat sa schimbam locatia in ziua aia. Asa s-a dus timpul meu de Primark. Am aflat apoi ca, daca nu decideam sa plecam din prima zi, banii intrau in contul proprietarului si slabe sanse sa mai fi schimbat ceva. Asa, AirBnb ne-a facut ramburs si ne-am mutat intr-un hotel central care avea ca mascota o pisica. Ce poti sa vrei mai mult intr-un oras dominat de ursi?!
  4. Am trecut si printr-o alerta cu bomba, la Bruxelles. Facuseram un girl trip cu fetele de la facultate si visul meu era sa merg la muzeul lui Rene Magritte, crush-ul meu artistic. Insa in prima noapte, s-a interzis iesirea in strada a populatiei. Era preconizat un atac terorist in orice clipa, oriunde. Nu mai trecusem niciodata prin asa ceva si mi s-a parut exagerata precautia asta. Le-am zis fetelor sa stea ele in casa ca eu ma duc sa vizitez muzeul lui Magritte si sa-i vad faimosul Ceci n’est pas une pipe. Ma credeam un fel de Blossom din PowerPuff Girls, asteptand telefonul primarului. Doar cand una dintre ele a sunat la muzeu si a aflat ca era inchis, precum si toate magazinele, restaurantele si pub-urile din oras, m-am linistit. In vacanta aia, am vazut tancuri, mi-a fost mai frica de oameni decat de gandaci si m-am rugat si la Arsenie Boca, in drumul spre aeroport. Mai multe detalii in articolul asta.
  5. In final, ca sa inchei aceste patanii din calatorii, imi amintesc de una care n-a fost asa nasoala, dar care m-a cam lasat cu buza umflata pe moment. Eram la Paris, tot de un Revelion. Eu cu o prietena stateam intr-un hotel, alta prietena cu fratele ei la altul. Am stabilit sa ne prinda 12 noaptea in fata Turnului Eiffel, ca tot turistu’. Si ca sa fie bine, sa nu fie rau, ne-am dus la supermarket si am cumparat sampanie si pahare pentru seara aia. Noi am plecat la hotel cu paharele, ei au plecat cu sampania, cu promisiunea ca ne vedem la statuia cutare, undeva pe la Trocadero. Noaptea, cand sa ne intalnim, era puhoi de oameni langa turn. Oameni de toate culorile, in toate starile de betie de la ochi sticlosi la Meneaito involuntar. N-a fost nicio sansa sa ajungem la statuia respectiva la 12 noaptea. Asa ca la numaratoarea inversa, pe noi ne-a gasit Anul Nou cu paharele iar pe ei cu sampania de care s-au bucurat singuri. Tin minte ca prima mea dorinta pe anul ala a fost sa nu vomite nimeni pe mine, caci eram ca niste sardine in multime. Mi s-a implinit.

Cam asa cu cele 5 patanii din calatorii. Cred ca daca mai storc neuronu’, mai scoate vreo amintire similara. La care rad eu acum, dar parca nu e rasul meu…Tu ce intamplari de pomina ai adunat de prin calatorii?

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.