- Actori: Lia Bugnar, Medeea Marinescu, Marius Manole, cainele Otto
- Text: Lia Bugnar
- Regie: Lia Bugnar
- Teatru: Godot
- Durata: 90 minute
Cand o sa fiu mare, vreau sa fiu Lia Bugnar. O, stai, ea nu e un substantiv comun, desi ar trebui standardizata cumva si eventual echivalata cu expresia „artista completa”. Sau macar notele cele mai bune de la UNATC sa fie inlocuite cu „Lia”. „Ai trecut examenul?” „Da, am luat o Lie”.
In orice caz, Lia ne-a bucurat din nou ochii si, mai ales, urechile vineri seara la Godot, in cele 2 piese scurte – Oase pentru Otto + Aici nu se simte. Una mai simpatica decat alta (mai ales ca a fost prima data cand am surprins un caine pe scena), schitand situatii absurde, pline de subtilitate si simbolism.
Oase pentru Otto la Godot
Otto este un „caine-lup” in carne si oase, bine dresat, care face parte din distributia unei comedii de la Godot, alaturi de Medeea Marinescu si Lia Bugnar. O incantare cu coada (si cum mai da din coada dragalasul) care va primi aplauze in linie cu actritele, la final!
Despre ce e vorba? „Doua prostituate pe soseaua de centura. Da. Si?! De ce sa merg la teatru ca sa vad ceva ce pot vedea oriunde pe drumurile patriei?! Tocmai de-asta. Pentru ca le vedem, dar de fapt nu le mai vedem. Ne-am obisnuit cu ele ca si cu gropile, ca si cu gunoaiele, nici macar nu ni se mai par ceva picant. Sunt ca niste umbre ale soselei“, spune Lia Bugnar, in Ziarul Metropolis.
Spectacolul trateaza cu umor o situatie devenita deja comuna ce se intensifica, pe masura ce motivele celor doua curve sunt revelate. Iar motivul lumii deteriorate de consumerism si nepasare continua firesc, ca un alt episod al aceleiasi comedii negre in cea de-a doua parte a serii, unde aflam ca “Aici nu se simte”.
Aici nu se simte, cu Marius Manole
Teatrul absurd cunoaste o noua culme, cu acest spectacol ce, dezbracat de subtilitati, poate parea simplut si poate incomplet. Ceea ce mi s-a parut interesant la piesa a fost nu doar prezenta actorilor mei preferati, Lia Bugnar si Marius Manole, dar si deschiderea spectacolului catre public, oferindu-i sansa sa gaseasca multiple interpretari unor replici aparent lipsite de sens.
Spectacolul debuteaza cu cele 2 personaje care se refugiaza undeva sus de o putoare pe care doar ei o simt. De aici incepe lumea magica a simbolurilor, a subtilitatilor, a temelor ascunse sub cuvinte bine alese, ce descriu, la o privire mai atenta, o lume decadenta de care, cei doi incearca sa scape si sa scape si de putoarea-i intensa.
In alta interpretare, cei doi par doua stafii ale unui incediu care le-a mistuit carnea si putoarea este propria lor fiinta putrezita, in timp ce ei nu constientizeaza si nu se pot desprinde de lucrurile lumesti, al caror miros il simt, culmea, nu cu ajutorul nasului, pentru ca este vorba de un miros simbolic, cel al deteriorarii umane la nivel spiritual.
O piesa mai putin explicita decat cum ne-a obisnuit pana acum scriitoarea Lia Bugnar, dar care invita la atentie, interpretare si meditatie.
Va invit asadar sa descoperiti cele 2 piese in programul Godot si sa le savurati intr-o noapte meditativa de vara!