Vana-te-ar zeita vanatorii, Diana, daca mai impuiezi lumea cu prunci cu prenumele asta, femeie. Nu, nu vorbesc serios, dar mare mi-e mirarea cand imi dau seama ca e lumea plina de Diane si ca avem toate loc sub soare, dar cumva tre’ sa muncim mai mult sa ne diferentiem.
Cum in toate mediile in care am pasit, am mai gasit cate-o Diana, am zis: io in lumea digitala nu ma recomand Diana. Si-atunci hai si apuca-te si cauta-ti ( a se citi “creaza-ti”) o identitate care sa plece de la nume dar care sa simbolizeze mai mult de un botez.
Si asa s-a nascut Dor de Duca. Pentru ca in sinea lui, Dor de Duca e fix asa cum il citesti – o placere de-a bate lumea-n lung si-n lat in cautarea sinelui si-a oamenilor faini – si-un joc de cuvinte cu numele meu de familie – Duca.
Cat dor de duca e in Dor de Duca si cat din Duca am insamantat in Dor de Duca? Hai sa te lamuresc inainte sa te ia capul. Imi doresc ca blogul sa fie o statie in care sa poposesti, in care sa te incarci cu informatii despre urmatorul drum. Asa ca blogul acesta e axat pe meet-uri urbane: activitati inedite, evenimente interesante, calatorii cu sufletul si cu rucsacul in spinare, plimbari pana la colt dar pana la cel mai fain colt si toate cu dor.
Asta ar fi #povesteanoastra, a mea si a blogului. Ce-i drept, e scrisa la invitatia trupei Proconsul, care sarbatoreste 17 ani si provoaca comunitatea online sa isi prezinte propria evolutie, in 17 randuri, folosind hashtag-ul de mai sus. Tot ei lanseaza invitatia la concertul lor aniversar din 7 mai, la Beraria H.