Valencia – Orasul Stiintei, al Artelor si al Fericirii: Oceanografic

In putine orase ai sansa sa dai nas in nas cu fericirea, inca de la aeroport, si sa fie afurisita suficient de amabila cat sa te insoteasca, fara mandat. Eu am avut noroc si putin timp dupa ce-am pus piciorul in al saptelea oras spaniol pe care il vizitez, Valencia, m-am intovarasit cu fericirea.

Valencia

Valencia este al treilea cel mai mare oras al Spaniei, dupa Madrid si Barcelona, si capitala regiunii cu acelasi nume. Da, si in Valencia exista un dialect si e al naibii de dificil, chiar daca rupi pe limba lui Cervantes. Ce-i misto in Valencia? Totul, scuze de cliseu. E un oras eclectic, cu o atmosfera cocheta si cu oameni aranjati, incat nu poti condamna pe nimeni ca-si duce veacul pe acolo sau sta macar vreo 3 luni.

Eu am stat doar 4 zile si-un pic, dar printre cele mai frumoase locuri din Valencia mi s-a parut:

Orasul Artelor si al Stiintei (Ciudad de las Artes y las Ciencias)

E un complex cultural cu o arhitectura futurista, semnat de arhitectii Santiago Calatrava si Felix Candela si finalizat in 2005. Mai pe sleau, ajuns in Orasul Artelor din Valencia, ai impresia ca esti un extraterestru a transformat casele albe din Santorini in cladiri cu forme inimaginabile si a adus, langa ele, o replica mai ciuntita a Operei din Sidney. Da, asta-i cea mai apropiata de realitate descriere pe care o pot oferi.

Dintre bijuteriile astea arhitecturale, noi (ei, doar nu ti-ai imaginat ca m-am dus singura, as fi murit de nerabdare daca ar fi trebuit sa astept sa vin in Romania ca sa povestesc cuiva impresiile vizitei) am vizitat Oceanografic. Cel mai mare aquarium din Europa. Locul care cuprinde cladirea ciudata care seamana cu Opera din Sidney si un cuib circular al celor mai colorate pasari.

O jumatate de zi la Oceanografic

Intrarea a fost cam 30 de euro, asteptarea la coada cam de 10 minute (dar poti lua biletul online) iar la Oceanograficul din Valencia am zabovit o jumatate de zi. Daca vrei sa vezi un animal marin, aici este locul! Ca orice fan Finding Dory, eu imi doream sa vad beluga, balena cu un „cos” in frunte, care poate estima distante si prezente, cu ajutorul ultrasunetelor. Si beluga nu m-a dezamagit, e absolut fabuloasa! Acum sa nu se supere nimeni ca asociez cuvantul cu o balena.

La Oceanografic poti urmari si un show la delfinariu pentru ca sunt 10 delfini jucausi care iti vor arata cum stau ei cuminti la controalele medicale, cum fac tumbe si cum se distreaza alaturi de dresori. Constanteanul de langa mine a strambat, insa, din nas. Cica show-urile pot fi mai faine.

Am intrat intr-un cuib gigantic de pasari, unde convietuiau tot felul de loptari si zburatoare care pareau ca abia asteapta sa iti pice putin noroc. Asa ca n-am stat mai mult de-o poza acolo, insa, daca ai curaj, e un loc pe care sa-l analizezi in amanunt. In plus, pasarile sunt foarte sociabile, pentru ca sunt obisnuite cu oamenii. Unele au bratari la picior de zici ca au fost la 5 festivaluri, altele incearca sa manance somni cat eele de mari iar unele nu fac decat…caca. Dar tot sunt simpatice!

Am aflat la Oceanografic ca una dintre diferentele dintre foci si lei de mare este ca ultimii au urechi vizibile. Sigur, daca nu te prinsesesi deja care-i care, dupa gabarit. Ce-ar mai fi? Stelute de mare si caluti de mare, ai caror masculi sunt singurii care poarta puii, in lumea asta.

M-am tot uitat dupa caracatite cu 8 tentacule pentru ca aflasem tot din Finding Dory ca au 2 inimi, in schimb am vazut tot felul de crabi. Sigur, n-au fost mai inspaimantatori decat rechinii, care iti inotau deasupra capului, intr-un tunel.

In schimb, mi s-a parut scandalos la Oceanografic cum tin pinguinii. O gramada de pinguini intr-o vitrina, fara acces la suprafata, incat par atat de inghesuiti si de tristi ca eu una n-am putut sa ma opresc si sa-i admir.

La plecare, am vazut flamingo si am vazut crocodili si am plecat cu impresia c-ar fi fost bine sa fi stat si cealalta jumatate de zi acolo, daca nu am fi picat din picioare de oboseala, caci plimbatul printre atatea lighioane echivaleaza cu vreo doua ture de Herastrau.

In articolul urmator scriu despre cealalta fata a Valenciei, Centrul Vechi, asa ca partea moderna a Valenciei serveste ca termen de comparatie. Sau te-am convins deja de vizita?

 

 

 

 

 

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

2 Comments

Leave a Reply