The other side of the door ar fi fost horror daca n-ar fi fost horror

  • Personaje principale: Lucy (Sofia Rosinsky) si Maria (Sarah Wayne Callies)
  • Regizor: Johannes Roberts
  • Casa de distributie: Odeon
  • Durata: 96 minute
  • Lansare in Romania: 1 aprilie

„E primul film horror pe care-l vad la cinema” mi-a spus compania mea, atunci cand am mers la vizionarea The other side of the door. „E ultimul film horror pe care-l vad la cinema”, mi-am spus eu la sfarsit, cand incercam sa-mi amintesc de cate ori am intrerupt linistea salii cu un tipat zdravan, ca dupa ce-ai papat un subwoofer. E ok, dupa fiecare film horror la cinema spun ca nu mai vad un film horror la cinema.

The other side of the door

E un film horror clasic, in sensul ca nu abunda in elemente scenaristice originale, dar are destule scene care sa ramana in mintea ta fragila. The other side of the door incepe cu un cuplu de americani ce decide sa se mute in India. Zis si facut, intre timp toarna si 2 copii, insa lucrurile se schimba radical cand masina mamei ajunge sa se scufunde, cu cei doi prichindei in ea.

Oliver, baiatul cel mare, tipa ca si-a prins piciorul in masina iar Lucy, mezina, atarna lesinata pe bancheta ce incepe sa fie scufundata. Prinsa intre cei doi copii, Maria, mama lor, decide sa o salveze pe fata cea mica, pe care o ridica la suprafata, lasandu-l pe Oliver sa strige disperat „Mama, nu ma lasa aici.”

Macinata de vina, Maria nu-si poate reveni dupa moartea fiului. Iar acest lucru o aduce in fata unui templu parasit, unde viii si mortii sunt despartiti doar de o usa. Iar aceea ar fi trebuit sa ramana inchisa…

De ce zic unii ca e horror si ce nu mi-a placut mie

Recenziile filmului vad ca-s, in mare, negative. N-as putea fi atat de radicala, clar nu e cel mai prost film pe care l-am vazut (nici macar anul acesta), asa ca eu sunt impartita intre lucruri care mi-au placut si cateva aspecte dubioase.

Dar sa ne lepadam de dubiosenii, zic:

  • N-am vazut foarte multe filme horror la viata mea, dar acesta e destul de previzibil (ok, mai putin faza de la sfarsit, care daca nu e previzibila, e nitel exagerata) atat la nivel de scene, cat si la nivelul firului narativ (lucrul asta as putea sa-l pun si la avantaje, caci am avut timp sa-mi feresc ochii);
  • Jocul actoricesc nu e tocmai cel mai credibil in The other side of the door – personajul Michael, capul familiei, pare un vecin detasat care mai vine din cand in cand in vizita;
  • Daca te pui in pielea personajelor, ai reactiona nitel diferit – daca te duci in padure, nu-ti iei dupa tine lumanari, mai degraba o lanterna; daca te sperie ceva la intrarea intr-o padure, nu fugi in padure, mai degraba te intorci la drumul mare; daca vezi copilul cu cutitul in mana, nu pierzi timpul cu dialogul iar daca stii (chiar de-ai aflat tardiv) ca deschiderea usii nu aduce nimic bun, atunci…eh, macar p-asta sa nu o mai dezvalui!

Dar pe mine totusi m-a speriat:

  • Hai sa fim corecti, chiar daca te anunta, cumva, cand urmau cele mai nasoale scene, tot te speriau. Ma rog, adica pe mine m-au speriat. Am sarit pe scaun si-am trantit un tipat ascutit iar reactiile au fost pe bune. Asta pentru ca atmosfera e suficient de creepy tot filmul;
  • In film, exista niste personaje dubioase, un fel de paznici ai cimitirului (part-time canibali). Ei sunt un element-cheie al caracterului inspaimantator al filmului. Nu cred ca ai ce sa critici la ei: sunt machiati, imbracati si au atitudinea necesara cat sa-ti produca sudori reci.
  • Exploreaza orizontul bogat cultural al Indiei, desi anumite aspecte le duc la extrem – ma indoiesc ca toti indienii sunt vraci de corazon, cu un templu bantuit pe cap de locuitor;
  • Fetita care o interpreteaza pe Lucy e geniala. Mi-a adus aminte de interpretarile grozave ale Dakotei Fanning, copilul-actor preferat, iar similitudinea e incurajata si de fizic.
  • Ca impresie generala, eu am iesit de la The other side of the door cu o stare de neliniste, semn ca filmul si-a facut treaba.

Vizionare placuta!

Ironic sau nu, filmul apare pe 1 aprilie, distribuit de Odeon. Asa ca daca esti in pana de idei de pacaleli, da o fuga pana la cinema si ti-ai facut plinul.

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

Leave a Reply