The Circle – un Black Mirror wanna-be

  • Personaje principale: Mae (Emma Watson) si Bailey (Tom Hanks)
  • Regizor: James Ponsoldt
  • Casa de distributie: Ro Image 2000
  • Durata: 110 minute
  • Lansare in Romania: 5 mai 2017

Tre’ sa-mi pun ochelari. De fapt, stai, ca am deja. Atunci chiar nu stiu ce mai pot face s-o vad pe Emma Watson altfel decat ca pe copila de 11 ani din Harry Potter. Iat-o pe Hermione Emma Watson intr-un nou film, The Circle, distribuit de Ro Image 2000, in care, alaturi de Tom Hanks, construieste o lume dominata de tehnologie, aidoma universului Black Mirror (mai stii episodul ala in care o tipa se trezeste si habar n-are cine e si ce face acolo si incepe sa fie urmarita cu telefoanele, intr-o vanatoare umana?).

Si da, e pelicula realizata dupa un roman scris de Dave Eggers. Ba chiar al doilea film realizat dupa un roman al acestui autor, in care joaca Tom Hanks, dupa O holograma pentru rege.

The Circle

Mae (Emma Watson) este o fata simpla, cu un job de cacao, dintr-o familie destul de problematica. Profilul psihologic perfect pentru un personaj care, atunci cand i se ofera ocazia unei schimbari spectaculoase, sa renunte la principiile ei pentru capitalul de imagine si atentie castigat si pentru a-si hrani ego-ul neglijat.

Marea schimbare cu jobul de la The Circle, o companie condusa de personajul lui Tom Hanks, vine rapid si cu nota de plata. Mae renunta la intimitatea sa si devine un vlogger nivel 9000 in care toate detaliile din viata ei devin publice, sub pretextul ca atunci cand esti privit, devii varianta ta mai buna.

Impresie generala – e greu sa empatizezi cu un personaj fara coloana vertebrala

Un astfel de film atrage, in primul rand, prin distributie. Pentru mine, Tom Hanks este garantul filmelor grozave iar Emma Watson se bucura de o popularitate invincibila dupa Harry Potter, ca-si permite sa joace in ce film vrea muschiu’ ei. De data aceasta, nu as putea sa spun raspicat de filmul e bun sau nu (pe IMDB e cotat destul de slab), cert este ca devine interesant gradual si in ciuda atmosferei un pic prea chillax, are si el momentul sau de apogeu emotional.

Asemanarea cu Black Mirror prin tema tehnologiei nocive este favorabila si construita bine, printr-o poveste absurda. Daca la inceput, Mae parea socata de cat de departe ajunge compania sa patrunda in viata oamenilor prin intermediul tehnologiei, curand ea insasi devine un instrument de promovare in marea batalie dintre hiperprotectie (sau asta era pretextul) si intimitate. Nevoia ei de a se remarca, de a inceta sa fie fata simpla depaseste loialitatea fata de prieteni si familie iar tehnologia invinge, in cele din urma. Am apreciat acuratetea psihologica a transformarii, cu toate ca finalul a fost suficient de incert ca sa-l consider incomplet.

Emma Watson a fost cea de-a doua alegere, dupa Alicia Vikander, iar cu 4 luni inainte de lansare, au fost refilmate cateva scene pentru a o face pe actrita sa fie mai appealing. In ciuda efortului, rezultatul focus group-ului a fost sub asteptari. Eu cred ca nu e de vina doar rigiditatea tocilareasca nativa a Emmei Watson ci personajul lipsit de coloana vertebrala, construit intentionat ca sa ajungi sa-l detesti. Asa ca daca mergi la film si iti vine sa arunci cu sucul in Emma Watson, inseamna ca producatorii si-au atins scopul.

Inchei cu recomandarea sa iti setezi corect asteptarile: acesta nu e un film comercial, nu te umple nici de suspans nici de actiune, este o pelicula cu aer european, care trateaza la obiect, dar nu cu cele mai bune replici, modul cum tehnologia ne face mai mult rau decat bine. Este o oda a absursului, in care personajele par plate dar ascund o filosofie de viata cu referiri din realitate (scena cu obligativitatea votului este un a propos la vechiul sistem comunist rusesc). A, si bineinteles, Tom Hanks straluceste si in acest film, rolurile de orator manipulator il prind de minune. Il ador pe omul asta!

 

 

 

 

 

 

 

 

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

Leave a Reply