Seria #CuibulDorului – 3 avantaje si 3 dezavantaje ale unui bloc nou

De vreo trei articole incoace, am o obsesie lingvistica ce actioneaza aproape ca un tic, nu c-ar avea legatura cu vreun bloc nou, si anume expresia mioritica „pe-un picior de plai, pe-o gura de rai” pe care am tot folosit-o, iar treaba asta, practic, imi smulge ocazia sa o utilizez fix cand se potrivea mai bine – in asociere cu Cuibul Dorului. Saracita de descrierea perfecta, nu-mi ramane decat sa spun:

Cuibul Dorului e locul ala incadrat de un canvas cu-o omleta cu branza, o masa rotunda cu scaune fake-uite Eames, un perete placat cu caramida aparenta si-un dulap unde-mi tin flamingo-ul imens si gonflabil, si care, in corazonul meu, e incadrat de 4 pereti colantati exclusiv cu drag si sentimentul ala supercalifragilistic numit mandrie (Cuibul Dorului, nu flamingo-ul).

…si-ar mai fi un detaliu. Cuibul Dorului se afla intr-un bloc nou iar chestia asta, cu un an la activ, imi place la nebunie. Cu toate ca, treptat, i-am descoperit si dezavantaje. Si pentru ca treaba asta poate fi un reper important in alegerea unui cuib, m-am gandit sa-ti impartasesc din experienta mea.

Avantajele unui bloc nou

Am compilat aici principalele lucruri pe care le-am descoperit a-mi fi utile, de cand scrie pe fruntea mea „proprietareasa”:

  1. Esti primul om care populeaza apartamentul. Nu mai exista riscul de stafii.

Aveam o prietena care-si cauta pe vremuri chirie si care era interesata de un oarecare apartament, dar l-a refuzat apoi, cand a aflat ca acolo murise fostul proprietar. Nu de alta, dar chiar daca nu te uiti la filme horror, parca tot iti trece prin gand, cand bate vantul mai tare, ca poate pe conul Xulescu il mai bate gandul (ca atata i-a ramas) sa mai dea o raita pe acasa.

In alta ordine de idei, a fi primul proprietar al unui apartament nu tine doar de stafii, descantece si sfintiri, ci si de igiena si mirosul ala de nou, ce, crede-ma ca dainuie cateva saptamani bune. E vorba de placerea de a atinge locurile pe care nu le-a mai atins nimeni (in afara de muncitorii transpirati care au lucrat la ele) iar asta iti ofera instant senzatia de „acasa”, de posesie, de „ce-i al meu chiar era pus deoparte”. E un sentiment fantastic, pe care un apartament nou-nout ti-l ofera in cel mai…pur…mod (poate, totusi, nu erau transpirati).

  1. Daca-l cumperi din etapa de constructie, poti personaliza din fasa. Si-ar fi bine, ca sa nu aleaga altii o baie cu tema „Pestera Muierii” pentru tine.

Multe dintre constructiile noi ies  la vanzare cand sunt abia in etapa de proiectare sau au un stalp abia rasarit in camp. Treaba asta e cu dus si intors, sigur, caci pana nu vezi tu totul terminat, nu poti baga mana in foc ca dezvoltatorul nu lasa constructia de izbeliste, daca-l loveste criza. Dar daca totul merge bine, ai posibilitatea sa alegi finisajele dupa gustul tau, astfel nu doar sa dea bine, dar sa te si reprezinte vizual.

In plus, blocurile noi, atunci cand nu sunt construite de Ghita Ciobanu (cu tot respectul, dar fiecare pe felia lui), au toate sansele sa fie nu doar finisate, dar si utilate modern, ocazie pe care n-ai avea-o intr-un bloc vechi.

Un sistem electric nou-nout, tevaraie dupa chipul si asemanarea lui Mister Musculo, o centrala individuala pe care s-o controlezi cum vrea muschiul tau cu circulatie proasta, fara sa te rogi de administrator sau sa faci acatiste pentru RADET, un detector de gaz sau chiar si-un interfon modern, toate treburile astea le primesti din oficiu. Si dintre toate, cel mai recunoscatoare sunt pentru centrala. Nu zic ca dau drumul la caldura de la 31 august, dar cam de cand incep strandurile sa se inchida.

  1. Nimeni nu se cunoaste cu nimeni. Si, crede-ma, asta e PERFECT.

Nu vreau sa par Yeti din munti, dar comunitatea vecinilor mi s-a parut mereu un concept artificial. Intr-un bloc nou, nimeni nu prea se cunoaste cu nimeni, iar de aici rezulta ca nimeni nu poate barfi pe nimeni. Nimeni nu are curiozitati sa arunce ochii la intretinere sa vada cata apa consuma’ vecinu’ de la 2 si nimeni nu-ti atrage atentia ca ti-a venit barbatu’ la 3 noaptea acasa.

Iar cel mai mult NU mi-e dor de paznicii autodeclarati ai blocurilor vechi, ce intrebau fiecare muritor la cine intra in bloc.

Ei bine, intr-un bloc nou, majoritatea sunt tineri, nu exista ierarhii prestabilite, mai e o urma de democratie la sedintele de bloc (desi se ajunge si aici usor la certuri), poti sa-ti platesti intretinerea prin transfer bancar si nimeni nu e interesat de ce faci tu p-acasa, atata timp cat nu se aude, nu miroase si nu se vede.

Dezavantajele unui bloc nou

Acum n-o putea sa fie totul roz, dar important e sa nu fie chiar maro:

  1. Costa mai mult. Deci probabil o sa platesti ratele alea impreuna cu stra-nepotii tai.

Cand am dat de Cuibul Dorului, care e practic un studio cu-o anexa pe post de dormitor, gasisem chiar pentru o suma ceva mai mica un apartament decomandat de 2 camere, intr-un bloc din anii ’60, prin apropiere.

Spatiul era mult mai bine compartimentat, mai mare si mai potrivit pentru respectarea intimitatii, insa avea ca hibe vechimea blocului, era la etaju’ 8, iar eu am teama de inaltime, si era intr-un labirint de stradute.

Chiar daca ai parea mai inclinat sa alegi apartamentul mai mare (si mai ieftin!) decat un bloc nou, daca pui pe hartie toate bunele si toate relele, s-ar putea sa te razgandesti. Chiar daca vei mai avea de platit rate chiar si atunci cand unghiile inca iti vor mai creste, dar inima nu-ti va mai bate (aoleu, ce macabra a iesit asta).

Exista, insa, intotdeauna posibilitatea ca apartamentul nou sa fie chiar mai ieftin decat cel vechi, atunci cand se afla in cartiere periferice. Chiar si asa, tine cont de conturile administrative de dupa (paznici, gradinari, femei de serviciu etc.)

  1. E cam rupt de lume. Deci daca ai nevoie de ajutor, inmulteste timpul infinit in care vine ambulanta cu 2.

De obicei, blocurile noi se fac in camp, pe unde-i loc. Sigur, poate fi un camp in interiorul orasului sau poate fi un camp cu flori, langa oile lui Becali. Treaba e ca notiunea de camp exclude, de cele mai multe ori, apropierea unei statii de metrou sau a unor unitati de care, daca nu cumva esti Superman, ai avea nevoie, gen un spital, o farmacie, un hipermarket, o sala de sport.

Daca treaba e chiar mai imputita, campul ala are ulite pietruite pe post de drumuri, sistem de canalizare pe care-l va termina Dumnezeu si cam putine optiuni de furnizori de net sau de cablu.

P-asta nu ti-o spun de la mine, recunosc, eu am avut noroc de un camp tocmai bine pozitionat, dar am auzit-o si eu de la altii.

  1. Macarale suie-n zari, neincetat pana-nserat. Si nu pe ritmul slagarului.

Blocurile noi functioneaza dupa principiul „Un bloc nou se legana pe o structura de rezistenta si pentru ca nu se rupea, a mai venit un bloc nou”. Unde ai vazut tu un singur bloc nou?! Unde-i unul, sunt mai multe. Iar asta inseamna santier, cu toate „placerile” aferente.

Langa blocul meu se construieste un altul si langa ala, inca unul. Dimineata se aud muncitorii ca niste vrabiute cu ciripit licentios, printre macarale si pickamere. Inca nu percep praful in plus, dar ori n-am mai sters eu pe langa televizor de ceva vreme (ceea, ce sincer, este mai probabil), ori se aduna pe la colturi cu generozitate, mai cu foc de cand cu blocurile noi.

Santierul inseamna zgomot, praf, vorbe „de dulce” de la muncitorii plini de complimente, agitatie si un peisaj odios. E un exercitiu bun pentru exersarea rabdarii, mai ales ca o treaba ca asta dureaza mai mult de o vara.

Poate ca ultima parte suna cam nasol, dar eu am ramas inca in favoarea unui bloc nou, pentru ca iti ofera mai mult confort, atat fizic cat si social. Singurul lucru cu care te inveti mai greu este sa iesi iarna afara sa arunci gunoiul, cand stii ca pe vremuri ghena era la un ochi de spion departe de usa ta…

 

sursa foto: Pinterest

 

 

 

 

 

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

Leave a Reply