Seria #CuibulDorului – 3 sfaturi pentru cei care isi vand rinichii sa se mute la casa lor

…sau fac un credit la banca, ceea ce duce, in final, la acelasi sfarsit tragic. Eu in categoria asta m-am inclus cu al meu  #CuibulDorului si fir-ar sa fie, momentan am doar pareri de bine legate de decizia de a deveni quasi-proprietara (peste 30 de ani scap de prefixoid) decat chiriasa.

#CuibulDorului

Sa tot fie vreo 4 luni de cand m-am mutat efectiv in #CuibulDorului si aproape un an de cand am incheiat procesul  corvoada de a-l cumpara. Daca pentru casatorie, calatoria in cinstea ei s-ar numi „luna de miere”, pentru improprietarire, as numi mutarea „luna de asfixiere”. Nu-i dracu’ asa negru, dar tre’ sa se alinieze planetele gradual ca sa nu-ti mai fie dor de patu’ de la mami, mancarea ei, eventual pisica lasata acolo (Pirandaaaaaa, mi-e dor de tine!) si sa incepi sa numesti locsorul nou si adesea relativ gol „acasa”. E o adevarata tranzitie intre sentimentul de nesiguranta si placerea pura de “proprietareasa”.

Dar vestea buna este ca atunci cand intr-adevar devine „acasa”, niciun alt loc din lume nu e mai primitor si mai frumos decat acolo. Sau cel putin in primul an…

Vorbind de primul an, am auzit ca Mosul ar fi mai generos cu cei care fac fapte bune, asa ca-mi pregatesc cadourile de Craciun, impartasind putin din experienta primului meu an in #CuibulDorului:

  1. Nu te apuca de treaba (mai ales de cele ale zugravitului) pana nu stii sigur-sigur ce vrei.

Eu am avut niste idei foarte fixe privind materialele si designul (pentru ca am studiat de-as putea da licenta din asta), insa nu si in privinta cantitatii acestora, in #CuibulDorului.

Eram pe la inceputul proiectului si-am umblat de mi-au sarit capacele dupa deja celebra faianta Subway. Cand, in sfarsit, am gasit-o la o taraba unde nu m-as fi asteptat s-o gasesc, pe Mihai Bravu, m-am repezit s-o cumpar, gandindu-ma sa acopar doar o jumatate din peretele pe care aveam dulapurile si electrocasnicele. Pentru ca nu vedeam imaginea per ansamblu. Cand mi-am dat seama ca nu doar logic, dar si estetic, ar fi sa imbrac tot peretele in faianta Subway, Murphy si ale lui legi nenorocite au intrat in peisaj. Ia faianta de unde nu-i. Asa ca bravo, Diana, ia si asteapta 3 saptamani sa iti vina faianta de la Iasi.

Inca am dubii daca nu cumva ar trebui sa imbrac si un alt perete din bucatarie cu faianta Subway, dar cum s-ar zice, am pierdut ultimul tren. Deja e totu’ gata, mobilat si populat, asa ca numai de zugravit nu-mi mai arde, din nou.

  1. Nu renunta la ideile tale – fa-ti o lista cu ce-i absolut obligatoriu

Intotdeauna am criticat mamele care-si pupa copiii pe gura, dar banuiesc ca si ele m-ar critica pe mine daca m-ar vedea ca imi vine sa-mi pup canapeaua.

Asta pentru ca am preferat sa parcurg maratonul cautarilor pe la toate magazinele posibile din Bucuresti dupa canapeaua mea cu aer scandinavo-retro, musai galbena, musai extensibila. Si ce sa vezi? Am alergat poate la fel de mult ca alergatorii recunoscuti si tot n-am gasit ceva pe gustul meu. Dar nu m-am lasat. Canapeaua galbena era obligatorie de dinainte sa-mi cumpar apartamentul. La fel si design-ul ei.

Asa ca am extins aria de cautare si am cumparat-o din Cluj, cu un pret care ar face proprietarii cu buget redus, ca al meu, sa-si puna mana la ochi. Dar e galbena. Si extensibila. Si cu design retro scandinav.

O poveste asemanatoare si cu galeria pentru draperie, pe care am zarit-o la Leroy Merlin si pentru ca nu mai aveau in magazinul respectiv, m-am dus pana in Jilava ca s-o iau, dupa cum am mai povestit. Si ghici? Acum am ajuns la concluzia ca imi mai doresc draperie/ perdea, pentru ca e prea frumoasa lumina care-mi strapunge apartamentul intreaga zi (e spre est). Dar galeria o las in #CuibulDorului ca e frumoasa si asa.

Asa ca sfatul meu e sa iti faci o lista cu ceea ce e musai de luat. La mine a sunat cam asa:

  • Faianta Subway – tre’ sa arate si peretii astia bine
  • Caramida aparenta – tre’ sa arate si peretele ala bine
  • Canapea galbena, extensibila, design retro – pentru ca in rest, totul e alb si negru
  • Scaune replicate Eames – poate asa n-o sa-mi mai iau farfuria in brate si sa mananc pe canapea, la tv (teorie infirmata, tot acolo mananc)
  • Corpuri de iluminat industriale, negre sau de culoarea cuprului – niciun regret
  1. Improvizeaza acolo unde se poate, ca sa fie mai ieftin

Daca ai pretentia ca, la final, casa ta sa arate din reviste, sa stii ca o sa mananci doar lunea si miercurea. Dar merita, zic eu, insa e bine sa mai poti improviza pe ici, pe colo, astfel incat sa mai economisesti. Macar pentru-n desert, intr-o sambata.

Anyway, sa stii ca multe chestii le poti lua de „chineji” si acum nu-ti fie rusine, ca si nen’tu al’ cu genti de firma unde crezi ca si le produce? Da o fuga la chinezii din Dragonul Rosu pentru lenjerii de pat, acolo vei gasi si plapumi interesante. Spre exemplu, eu mi-am luat o pilota dubla, care se desface vara in 2 si poti dormi doar cu una (da, eu si vara dorm cu pilota, nu e nimeni mai friguros). Stiu ca majoritatea modelelor zici ca-s dupa design-ul lu’ tanti Mita, dar cu putin noroc si mai multa rabdare, vei gasi si imprimeuri subtile.

Apoi, inspira-te de pe Pinterest si vezi cum poti improviza. Spre exemplu, eu m-am indragostit de 2 tablouri din dormitor – unul cu gene si altul cu mustata pe fundal alb si decat sa le comand de la mama lor, mi-am luat 2 imagini cu gene si mustata, m-am dus la un centru de printat ca sa fie mai groasa hartia si apoi le-am inramat in rame de la Ikea de 15 lei bucata. Efect garantat.

Iar cei mai tari „chineji” sunt cei de la Aliexpress, de unde mi-am luat mai multe lucruri pentru casa, incepand de la etichete negre pentru borcane pana la o tigaie in forma de inima iar acum astept sa-mi vina niste postere pe care sa le inramez similar cu cele de care iti ziceam anterior.

Daca ai rabdare sa astepti peste o luna, ca atata dureaza livrarea, poti sa iti iei si cele mai tari obiecte de iluminat.

In rest, mai vorbim noi, subiectul #CuibulDorului e un put fara fund cand vine vorba de idei…si cheltuieli.

 

 

 

 

 

 

 

 

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

Leave a Reply