Polignano A Mare – unde m-as intoarce iar si iar, mare albastra

Am o prietena pe care o banuiesc ca intr-o viata anterioara a fost sirena, atata e de indragostita de mare si, de fiecare data cand calatoreste, are grija ca, undeva in drumul ei, peticul de pamant sa se impreuneze cu marea. Pana sa ajung in Polignano a Mare, ma amuza inversunarea ei maritima insa dupa excursia de-o zi in oraselul aflat la 20 de minute de Bari, mi-am promis ca, daca n-am reusit sa-i transmit mesajul via pescarus direct din Polignano, macar sa-i zic in fata: „Cristina, acum te inteleg!”

Polignano a Mare

Polignano a Mare e un orasel din regiunea Puglia, la care ajungi cam in 20 de minute, daca iei trenul rapid din gara Bari Centrale. Ceea ce-l face special este pozitionarea sa pe niste stanci de 20-30 de metri deasupra Marii Adriaticei, lucru ce aduna atatea privelisti spectaculoase cate haine avea Carrie Bradshaw in sifonier.

Si nu c-ar fi primul orasel pe care l-am vizitat plecand din Bari, dar pe cuvant de calatoare de nu e cel mai idilic, romantic si fabulos loc din Italia pe care l-am vazut vreodata.

Ce de vazut in Polignano a Mare?

  1. Cand am ajuns eu in Polignano a Mare, era duminica si fix in centrul orasului, unde se serpuiesc stradutele ce duc spre tarm, se afla un targ de vechituri. Trag speranta ca era un targ de vechituri pe care-l vei prinde si tu, daca te surprinde weekend-ul in Polignano. Pe masutele intinse intr-un cerc, gaseai bijuterii, unele ce se laudau a fi antichitati, carti majoritatea in limba lui Dante, o gramada de haine dintre care unele pictate manual (mie mi-a atras atentia un tricou cu chipul Fridei Khalo) si cateva harburi precum lampi sau mai multe modele de portofel de piele. Nimic specific locului, dar lucruri dragute pentru un calator insetat.
  2. Tot duminica fiind, locul era un adevarat balci, lumea era atat de multa incat ai fi spus ca toate oraselele vecine se mutasera peste weekend in Polignano. Caluseii functionau, un DJ freca discul in spatele unei barci pe post de pupitru, la o pizzerie din centru, iar gelateriile erau pline ochi de pofticiosi. Asadar ceea ce poti gasi in Polignano intr-un weekend calduros este atmosfera de balci iar asta nu-i de colo, caci iti imbogateste experienta si amintirile.
  3. Cu siguranta, dincolo de balciuri si targuri de vechituri, trebuie sa descoperi oraselul cu case pitice si colorate, pe stradute inguste care par a fi un labirint din care, pe alocuri, iesi intamplator spre cele mai frumoase peisaje: Marea Adriatica de la balcoanele de stanca. Important e sa strabati tot Polignano ca sa surprinzi privelistea din cat mai multe unghiuri: coboara scarile pe plaja stancoasa unde eu am surprins o mireasa si-apoi urca oraselul si fa-ti loc printre turisti astfel incat sa vezi asfintitul prins de garduletul de fier forjat al unui balcon de stanca.
  4. Restaurantul Grotta Palazzese se afla cioplit in stanca si-l poti vedea de la un balcon de coasta, daca te pozitionezi undeva in estul oraselului. N-as putea dezvolta treaba asta pentru ca ce-am citit pe TripAdvisor nu m-a convins sa-l vizitez, insa de departe se vede frumos.

Ponturi

Am mancat tone de gelato in calatoria ce-a pornit din Bari si s-a incheiat in Matera, insa cea mai buna gelato a fost de departe cea savurata in Polignano a Mare, musai cu o cupa de mango, aroma mea preferata cand e vorba de deserturi inghetate. Preturile se invart pe la 4, 5 euro un cornet baban cu 3 arome iar gelaterii se gasesc puzderie pe parcursul plimbarii, pe oriunde ai alege sa mergi.

Transport

Pentru ca Polignano a Mare este asa aproape de Bari, biletul costa doar 2,40 euro/ruta insa mare atentie, caci la intoarcere, nu vei gasi pe nimeni in ghereta din gara si va trebui sa te descurci. Eu citisem ca automatele de bilete sunt defecte si cea mai buna alternativa este sa cumperi de la Tabacherie, insa surpriza placuta, automatul de bilete era sanatos tun si ne-a printat ceea ce aveam nevoie.

O alta observatie pe care s-o iei in seama este ca atat in Polignano cat si in restul oraselelor de langa Bari, biletul de tren trebuie validat inainte sa te urci, undeva la niste aparate mititele infipte in stalpi sau lipite de pereti, pe care sigur le vei gasi usor, majoritatea fiind galbene.

Am impresia ca imaginile vorbesc mai bine ca mine asa ca inchei oda pentru Polignano cu un jurmant solemn ca-mi va ramane in corazon (pardon, cuore) si ca isi va sughita pietrele des, de cat il voi slavi.

PS: Daca vrei sa vezi mai mult din calatoria asta, arunca un ochi pe Instagram-ul meu si aboneaza-te la pagina de Facebook a blog-ului, ca sigur o sa mai scap referiri. Si-o sa actualizez treaba si cu urmatoarea calatorie: Londra. Abia astept sa ajung si la Festivalul Roscatilor Naturali din Olanda!

Chiar sub mine, se afla celebrul restaurant cioplit in stanca.

Ziua a trecut rapid, petrecuta in Polignano a Mare.

Am nimerit chiar si o nunta acolo 🙂

As fi putut privi peisajul nestingherita intreaga zi.

“Stai ca m-am pierdut, atat e de frumos aici!”

Acum inteleg toate sirenele care vor sa isi petreaca vacantele la mare.

 

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

Leave a Reply