Nu pot sa salvez toate pisicile, la infinit

Oamenii nu se schimba, ei devin si mai mult aceiasi. E un principiu in care cred. Si mi-am confirmat, din nou. Desi, intr-un mod toxic, eu sunt predispusa sa ma dedic in niste situatii in care am impresia ca pot sa aduc un bine, chiar daca nu-i loc pentru el. Dar azi, sunt de acord. Oamenii nu se schimba, chiar daca nu sunt fericiti cu rutina pe care o aleg.

Nu pot sa salvez toate pisicile, la infinit

Cineva mi-a spus, la un moment, dat o poveste.

Mi-a spus sa-mi imaginez ca sunt la volan si conduc. Si in drumul meu, apar niste pisoi care vor sa traverseze strada. Preocupata de siguranta lor, ii iau si traversez eu strada cu ei, apoi ii las intr-un loc, in siguranta.

Dar cand ma intorc, pe acelasi drum, in locul cu pricina, pisoii sunt facuti terci, pe carosabil. Nu pot sa salvez toate pisicile, la infinit.

Morala povestii e ca trebuie sa constientizez ca nu pot si nu trebuie sa-mi transform existenta intr-o misiune de salvare a unor fiinte care au propria viata, isi iau propriile decizii si-si asuma riscurile. N-ar trebui sa ma simt responsabila de fericirea sau deciziile altcuiva. N-ar trebui sa ma dedic total altcuiva inainte sa ma gandesc ce imi doresc eu, ce mi-e mie bine.

Dar e foarte greu sa aplici principiul asta, cand pattern-ul tau emotional e sa te dedici total iar principiul tau de baza e ca intotdeauna se gasesc solutii, daca exista vointa.

sursa foto: Reader’s Digest

 

 

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

Leave a Reply