Măturătorii de inimi din Granada ( sau de ce mi-am lăsat inima pe-o străduță din Rodie)

Granada! Mamă, în ce haaaaaal! E fix orașul de provincie cochet și colorat, cu oameni prietenoși și străduțe întortocheate, după care tânjești în nopțile răcoroase și-n orașele gri. E orășelul care-a luat numele unui fruct delicios, rodia, și locul ultimului stat maur, care-a lăsat în urmă clădiri halucinant de frumoase, în frunte cu Alhambra, pe care să nu îndrăznești s-o pocesti, ci s-o rostești ca la mama ei acasă (Alambra)!

Stai c-am scris asta fără să respir. Pfuuuuu…gata. Am tras aer în piept, am închis ochii și-am revăzut Fântâna Leilor, preferata mea, și-apoi am revenit aici, căci până nu trimit pe careva să se minuneze de minunea Granadei, nu mă las.

Un maur, un azulejo și-o rodie

De ce să vrei să ajungi în Granada?

  1. Pentru Alhambra

Bijuteria arhitecturală șade pe pământul toropit al Granadei, adunând 3 milioane de turiști anual, care fac cozi memorabile, și e cel mai vizitat complex monumental din Spania. Recomand vizita diurnă ( dis-de-dimineață, noi am fost la 8.30) care include Alcazaba, Palacio de Carlos V, Palacios NazarA­es, Generalife, Baños de la Mezquita și costă cam 16 euro, online. Ai grijă doar că trebuie să intri la ora programată în Palat!

Să te plimbi în încăperile dantelate, cu broderii maure și azulejos ( plăci pictate în stil maur) e o plăcere care te face să te simți ca într-o poveste din 1001 de nopți. Curțile interioare cu fântâni răcoroase și portocali, grădinile de-un verde crud care găzduiesc uneori curcubee și leapșa dintr-o-ncapere-ntr-alta până când mintea ți se înnoadă ca o coroniță de grâu… cam asta numesc eu o zi pe care n-o voi uita niciodată. Am fost la Paris, dar we’ll always have Granada.

  1. Pentru îmbinarea magică a culturilor

În sudul Spaniei, maurii, evreii și creștinii și-au făcut loc pe rând sau concomitent, astfel încât Granada e bătătorită de urmele a trei culturi, care se remarcă în arhitectură, oameni și mâncare.

Când am fost în Granada și m-am plimbat pe străduțele-i strâmte, burdușite cu magazine arăbești la poalele unor clădiri splendide, îmi imaginam că sunt într-un bazar turcesc, căutând haine pentru noaptea de henna. Apoi, trecând prin cartierul Albaycin, pe care pur și simplu nu-l poți rata, aveam impresia că sunt pe-o insulă grecească, unde căsuțele albe sărută marea, doar ca apoi să mă trezesc la hotelul nostru, Abates Recogidas, pe care-l recomand cu căldură, și să revin în plenitudinea occidentală.

3. Pentru că prețurile-s mai decente ca-n orașele mari ( precum Barcelona) și experiența mai autentică

Spre exemplu, noi am nimerit o super ofertă la hotelul Abades Recogidas, situat chiar în buricul Granadei, unde cică s-ar fi turnat și-un film acum câțiva ani. E un hotel de 4 stele, cea mai luxoasă experiență de care-am avut eu parte, la un balcon distanță de Catedrală, pe-o stradă cu magazine și clădiri-monument, la walking distance de majoritatea atracțiilor centrale. Ce-i drept, dacă te grăbești cu noaptea-n cap la Alhambra, ia autobuzul din rondul de lângă hotel.

Iar experiența spaniolă e mai autentică decât într-un oraș suprapopulat de turiști, căci aici poți să vezi show-uri de flamenco în peșteri ( spre exemplu, în peștera La Rocio, show-ul fără mâncare era 20 de euro, preț pe care nu l-am mai întâlnit în niciun local de flamenco de după), piețe locale cu de toate ( Alcaiceria, bazarul Granadei), clădiri cu aer rural dar cochet, în care se servesc pescaito frito și chipirones,

despre care-am mai vorbit și-n articolul despre Málaga.

Am stat doar 2 zile în Granada, căci stabilisem să vedem mai multe orașe ale Andaluciei. Dar acolo mi-am lăsat inima, pe-o străduță strâmtă, în fața unei clădiri cu ferestre și uși dantelate, alături de alte inimi de turiști îndrăgostiți, de care nou-veniții se tot împiedicau. Cred că în Granada au angajat măturători speciali pentru inimile lăsate în fața celor mai frumoase bijuterii arhitecturale, altfel s-ar fi format grămezi. Nu știu dacă voi reveni în Granada, încercând să-mi recuperez inima, căci mi-e teamă că, la a doua venire, îmi voi lasă acolo și ochii, larg deschiși, privind cum un pâlc de lumină trece printr-o fereastră în formă triunghiulară.

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

Leave a Reply