La La Land – totul pentru dragoste sau totul pentru arta?

  • Personaje principale: Mia (Emma Stone) si Ryan Gosling (Sebastian)
  • Regizor: Damien Chazelle
  • Casa de distributie: Freeman Entertainment
  • Durata: 128 minute

Despre filmul asta, i-am auzit pe colegii mei de la vizionare ca va castiga Oscarul, ca e cel mai bun film al anului, ca e noul film preferat, ca e un musical de zile mari, ca…ei bine, arunca in ochi pe alte bloguri si descopera singur. Eu, insa, nu am fost atat de data pe spate de La La Land (posibil sa fi mers eu la alt film, de e asa mare diferenta), insa pot spune ca iti da de gandit: in viata, nu poti iubi doua lucruri la fel, pentru unul trebuie sa lupti si pe celalalt sa-l sacrifici. Tu in ce ordine le-ai alege?

La La Land

Mia (Emma Stone) e o actrita wanna-be iar in cautarea gloriei, il intalneste pe Sebastian (Ryan Gosling), un impatimit al jazz-ului care lupta pentru visul sau de a cumpara un club de jazz cu traditie acum transformat intr-o carciuma de tapas si samba.

Cei doi ajug sa se cupleze iar Sebastian, insa incercarile lor de a progresa in cariera incep sa le puna bete-n roate. Si cand ti-e lumea (artei) mai draga, uite atunci Mia, sustinuta de Sebastian, decise sa plece la Paris…Dar asta se intampla pe la sfarsit iar tu ai multe de vazut inainte, in timp si dupa treaba asta.

Impresie generala – poveste a la Casablanca, stil a la Klaus Iohannis

Povestea e tesuta in atmosfera artsy si vintage a filmelor clasice iar scenele de musical au intotdeauna un aer retro, desi actiunea are loc in prezent, asa ca un impatimit al musical-urilor si al filmelor clasice va aprecia abundenta detaliilor despre istoria jazz-ului, trimiterile muzicale sau interpretarile pline de patos. Eu am apreciat prezenta lui John Legend.

Dar eu m-am surprins gandindu-ma la ale mele, in timpul replicilor pe care le-am remarcat a nu fi provocatoare iar escapada mea mentala o pun in carca stilului a la Klaus Iohannis de a spune povestea, un ritm batranesc si lent, care poate fi o comoara pentru iubitorii de detalii si o mica pacoste pentru cei care cauta mai multa intensitate si mai putina regie artistica. Dr stai, am venit la musical, poate pretentiile mele sunt din alt registru…Chiar si asa, nu pot sa nu compar rolul Emmei din The Help cu acesta, care mi se pare mult mai cliseic si mai putin ofertant.

In schimb, cel mai mult (in afara rochiilor Emmei care sunt pur si simplu fabuloase si pe care i le-as da la croit instant), mi-a placut o anume simetrie scenaristica: una din intalnirile celor doua personaje are loc in clubul de jazz cand Mia se indreapta spre Sebastian pentru a-i marturisi admiratia iar el o impinge si pleaca, scena care este reluata la finalul filmului si shimbata in detalii astfel incat intreaga experienta ce i-a urmat sa fie profund schimbata. Un fel de „si daca…”

Judecand dupa farmecul Emmei Stone, prezenta lui Gosling si atmosfera artsy, as atentiona ca acesta nu este un film pentru toata lumea, insa iubitorii genului vor fi multumiti si se vor bucura de 2 ore de cantec, dans si finete vizuala din 23 decembrie. Vizionare placuta!

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

Leave a Reply