La botel, pe malurile Dunarii

Oglinda, oglinjoara, eu unde dorm diseara? Da, asta m-am intrebat eu in singura seara petrecuta la Bratislava, Slovacia. O seara a naibii de frumoasa, in care valurile Dunarii imi bateau sub fereastra, aducandu-mi aminte de-o veche melodie cantata de Corina Chiriac…sau de prietenele mele.

Si daca inca nu am lamurit pe nimeni, aflati ca cea mai inedita modalitate de a-ti petrece noaptea la Bratislava, este dormind la botel ( boat + hotel = love). Un botel este , practic, un vas acostat care ofera serviciile unui hotel. Dar sentimentul nici nu se compara! Iar eu am avut norocul sa petrec o seara de neuitat chiar langa un obiectiv turistic, un anume UFO, un stalp cu figura extraterestra care sustinea unul dintre podurile Dunarii.

La Botel

Gracia ii era numele, si Gracia22 parola de internet. Un botel mandru, cu o receptionista care pana la plecare, a schimbat vreo 3 esarfe si gulere, toate frumoase si care ii subliniau o eleganta nativa. Un botel cu o camera de asteptare primitoare, in nuante calde de burgundia, care te primeste chiar inainte de ora oficiala a check inului.
Camera de 3 persoane ( persoane de vaza si puse pe sotii, evident) este micuta si sarcastica, cu un tablou afisand un vas pierdut prin valurile involburate ale unui furtuni. Se vede ca botelurile acostate in siguranta la mal privesc cu ironie barcile care-si castiga mentenanta prin drumuri grele, in loc sa leneveasca la soare cat e anul de lung. Paturile sunt confortabile si curate, intr-un spatiu destul de mic, care parca anticipeaza marimea baii. Mic si cochet, as spune. Dar mic si pentru un public tinta calator si fara pretentii de aristocrat, mai degraba.
Un singur lucru a tulburat senzatia noua si curiozitatea. Si nu, nu este balanganeala nostalgica a unui vas pensionat. Pentru ca nu se misca deloc. Dar peretele dinspre Dunare ar putea primi o izolare mai buna pentru ca pe timpul iernii, tare-i dardaie cimentul si tu laolalta cu el. Dar cum botelul e pentru aventurieri turistici, poate ca publicul tinta nu-i asa de afectat!
Nici mic dejunul nu-i de lepadat aici. Cateva specialitati din familia carnatilor, gem si suc de portocale la discretie, servite intr-un interval rezonabil atat pentru pasarile de noapte care se trezesc mai tarziu cat si pentru calatorii constinciosi. Mi-ar fi placut sa vad si-o nuanta de lup de mare in meniu, dar nu-i bai.
Si cum plecarea-i cea mai grea, n-am sa zabovesc , pangarind ramasitele unui copac cu randuri inutile. Va spun eu, pleci cu dor de acolo, si cu promisiunea ca vei mai reveni. Intr-o vara calda in care vei putea admira esarfele subtiri ale receptionistei. Intr-o zi cu soare in care UFO va avea alta lumina si se va ridica din strada, ca un transformer bine camuflat, cum am primit instructiuni. Bratislava-i de vazut, cu piticimea-i draga si familiara acum. Ramai cu bine, Gracia!

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

Leave a Reply