I.O.N.A – o demonstratie de forta actoriceasca, din burta unui peste

  • Actori: Adrian Loghin
  • Text: adaptare dupa Marin Sorescu
  • Regie: Dani Ionescu
  • Teatru: Godot
  • Durata: 60 minute

Oi fi eu Gica Contra, dar mereu cand aud sau merg la un one man show, am ceva indoieli asupra intensitatii spectacolului, pentru ca na…poate umple scena un singur om? Si raspunsul este „da”, dupa mai multe reprezentatii de acest fel la Godot, dar mai ales dupa cea care mi s-a parut cea mai exuberanta de pana acum: I.O.N.A , adaptare (psihotica) contemporana dupa Marin Sorescu.

I.O.N.A

Adrian loghin, cu o voce usor pitigaita si un accent interesant, da viata unui personaj complex, cu mai multe personalitati, inghitit metaforic de un peste reprezentat, probabil, de problemele vietii moderne. I.O.N.A este varianta contemporana a eroului lui Marin Sorescu, un pescar al momentelor frumoase ale vietii care se lasa, insa, inghitit in burta unui peste imaginar, in care incepe sa filosofeze isteric.

Impresie generala – spectacolul te curprinde gradual, iar la final te regasesti si tu in burta pestelui

Gandurile mele sumbre despre one man show-uri si faptul ca spectacolul nu are un fir epic, ci e un manifest isteric al generatiei noastre, n-au contribuit la o prima impresie grozava. Iar cand Adrian Loghin a inceput a glasui cu vocea lui pitigaita si accentul simpatic atribuit unui personaj dramatic…ei, sa zicem ca eram sceptica. Dar treptat m-am lasat cuprinsa de un fior empatic de nedescris si pana la finalul piesei, sorbeam fiecare fraza, fiecare citat din Sorescu, fiecare declansare a focului interior a personajului. La sfarsit, si eu eram in burta pestelui metafizic si nu doar pentru ca ma aflam la prima masa.

Spectacolul este teribil de intens, pare-mi-se ca am vazut si o spectatoare inlacrimata. Daca ai deschiderea emotionala sa procesezi adancimea dramei lui I.O.N.A, vei surprinde frumusetea spectacolului printre strigate, prabusiri si accentul simpatic al actorului care, in final, nu face decat sa umanizeze si sa aduca mai aproape de spectator un personaj dificil de inteles si de digerat.

Desi Godot are, de cele mai multe ori, o scenografie rudimentara (niste draperii negre ce ascund culisele si delimiteazascena), acestora li s-au adaugat aseara piese care sa sublinieze macabrul, disperarea, blocajul. Efect garantat.

Nu stiu daca am reusit sa duc mai departe atmosfera sumbra, care te trimite acasa gandindu-te la propria ta bula in care esti blocat, dar as vrea sa reusesc sa te trimit la Godot, cand mai apare spectacolul I.O.N.A, daca esti fan al haosului artistic si filosofic, numit teatru contemporan.

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

2 Comments

Leave a Reply