Ghost in a Shell – fani Westworld din toata lumea, uniti-va

  • Personaje principale: Maiorul (Scarlett Johanson) si Kuze (Michael Pitt)
  • Regizor: Rupert Sanders
  • Casa de distributie: Ro Image
  • Durata: 120 minute
  • Lansare in Romania: 31 martie

De cand am cunoscut-o pe stimabila mea jumatate, am ajuns la o concluzie. La mai multe, ca sa fiu precisa, dar banuiesc ca nu e relevant s-o zic p-aia cu spalatul vaselor. Asa ca ma rezum la asta: microbul SF cu o slabiciune pentru inteligenta artificiala se ia, nene. L-am luat de la el, eu, o fiinta neprihanita intr-ale roboticii si temelor futuriste, si acum savurez ca pe-o inghetata cu ciocolata la fundul cornetului fiecare scena in care robotii umanoizi se dau in stamba si inima mea bate in ritm de „awww”, mai ceva ca atunci cand vede un catel pufos. Asa ca Ghost in a Shell nu avea cum sa nu-mi placa. Pur si simplu nu avea cum.

Ghost in a Shell

Bazat pe anime-urile ce-au stat la baza miscarilor psihedelice din Matrix, Ghost in a Shell o prezinta pe Maiorul, interpretata de Scarlett Johanson (mai botoasa ca niciodata), primul robot caruia i-a fost implantat un creier uman.

Ceea ce pare a fi un film politist SF in care Maiorul este o justitiara, care aduce a Lara Croft din viitor, se transforma in ceva mult mai interesant dupa vreo 25 de minute, cand filmul ia o alta intorsatura. Maiorul intoarce armele si abia atunci incepe filmul.

Impresie generala – si cu efecte spectaculoase si cu scenariu d-a intaia? Cam multe vrei

Fanii Westworld aflati in sevraj pana in 2018 (ma includ, fireste) au parte de-o gura de aer proaspat, la Ghost in a Shell. Pentru ca tema si modul cum sunt construite personajele si ambalate intr-o atmosfera high-tech aduc incredibil cu serialul, cu un bonus de efecte speciale. Iar efectele speciale? Sfinte Robotie, sunt un deliciu vizual de care te desprinzi cu greu ca sa te intorci in lumea banala unde chiar si televizoarele mai scumpe ca apartamentul par niste jucarioare. Dar vezi ca experienta trebuie traita la 3D daca nu chiar la IMAX sau 4dX ca sa te bucuri de adevarat de maretia post productiei.

Scenariul si replicile sunt ok, destul de cliseice, nimic sa te dea pe spate, dar nu deranjeaza, ci pur si simplu se pierd in spectacolul vizual, ce pare adevarata atractie a filmului. Scarlett Johanson da cu siguranta bine in peisajul ei ultra tehnologizat si futurist si e o placere chiar si pentru femei s-o vezi cum se fataie ea in costumul ei super mulat de colo colo, luptandu-se ba cu unul, ba cu celalalt, dar mai ales cu sine.

Mi s-au parut unele scene cam trase de par (scena in care ea o gaseste val-vartej pe mama ei iar mama ei e mega prietenoasa cu o straina), dar per total fiind un film inchinat vizualului, scenariul pare din start al doilea punct de referinta. Asa ca se iarta, face Scarlett Johanson o tumba aerodinamica si se iarta.

As mai avea de mentionat ca poate fi greu de digerat daca privesti filmele dintr-o perspectiva emotionala pentru ca realitatea prezentata e pur si simplu din alta poveste. Pe mine una m-a dus cu gandul ca atunci cand lumea va deveni asa, eu as vrea sa traiesc intr-un satuc de oameni cum se traieste acum, fara atata tehnologie (de altfel, si intr-o parte a filmului se mentioneaza ca tipa care era Maiorul inainte sa i se extraga creierul era o rebela anti-tehnologie). Chiar daca as fi privita precum sunt priviti indienii Cherokee acum. Dar lipsa de umanitate, aparent laitmotivul filmului, este compensata mai tarziu cu concluzia la care ajunge personajul principal: cea mai mare virtute este umanitatea.  

Inchei cu recomandarea sa vezi filmul Ghost in a Shell, indiferent daca vii cu pretentii sau nu ori cu pasiune pentru SF sau nu, pentru ca e un film de referinta al genului, un film care va fi pe buzele multora si, mai ales, pentru ca Rupert Sanders, regizorul, nu s-a chinuit sa-ti livreze un festin de efecte speciale imbinate echilibrat ca sa faci tu nazuri. Cinefil obraznic!

 

 

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

Leave a Reply