Draga Mosule (daca nu te cheama Craciun, e vorba de alt mos),

Mosule, anul acesta e primul in care voi serba Craciunul in casa mea, pe care am cumparat-o licitandu-mi rinichii si pe ai celor dragi (chiar si pe ai porcului de la masa). Am fost foarte cuminte anul asta (pentru ca n-am avut timp de nazbatii, magazinele de faianta inchid devreme) si am tinut si post negru (ca sa-mi cumpar canapeaua galbena, am mancat doar lunea si miercurea).

Ce-i drept, dupa atata truda, cuibul e gata, ii lipseste doar masa imbelsugata cu sorici, matagoaie (cineva ma cearta cand spun cuvantul asta), o friptura cu ceva salata sa alunece mai zdravan si un cozonac doldora de nuca (aoleu, imi ploua in gura doar gandindu-ma, dar apoi m-oi duce la sala), mosule, ma impac si cu ceva mai usor, precum bani, carduri, cecuri sau vouchere. Sau fie, daca scrisoarea mea ajunge dupa a unui american care te implora sa-l iei cu tine in Laponia pe Trump, da-i lui prioritate, de ti-s puterile limitate. E valabil si pentru un roman care vrea sa-si ieie zilele, dupa alegerile noastre.

Draga Mosule, ce zici de scrisoarea mea?

Cu drag, dor de miros de brad si febra musculara,

Diana

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

Leave a Reply