Nu credeam ca am sa scriu vreodata despre Doroftei, dar uite-ma

De fapt, nici nu scriu despre Leonard Doroftei, sportivul, sau doar nu m-oi apuca eu acum, fata care nu stie nici sa stranga pumnul, sa vorbesc despre detalii tehnice din box. Ci despre Leonard Doroftei, luptatorul si ambitiosul. Fereasca Sfanta Ciocolata sa m-apuc sa spurc eu o treaba in care eu sunt baba si sacul e mitraliera.

Dar as vrea sa astern cateva randuri despre perseverenta si ambitie si puterea de-a lua si-a imparti pumni, cu zambetul pe buze si glumele la tine. Asa l-am descoperit eu pe Leonard Doroftei la evenimentul de dinaintea vizionarii filmului despre viata lui Roberto Duran, Hands of Stone, la Stadio.

Perseverenta si ambitia lui Doroftei in 5 exemple

  • Leonard Doroftei ne povestea ca a fost un amator intre profesionisti, pentru ca boxul in Romania este inca la un nivel inferior celui de afara, din punct de vedere tehnic si strategic; cum a devenit campion mondial la categoria sa un amator? A compensat conditiile precare cu o minte puternica si un program disciplinat;
  • Cand cantarul ii era inamic, echipa lui Doroftei nici macar nu-l lasa sa bea apa in timpul antrenamentelor, pentru ca, spuneau ei, ar fi cantarit mai mult. Asa ca sportivul era nevoit sa bea apa inmagazinata in cutia protezei dentare, care nu doar ii ajungea doar pe-o masea, dar imagineaza-ti si ce gust avea, avand in vedere provenienta ei. Mai tarziu, cand a ajuns sa se antreneze in Occident, apa pe care avea voie sa o bea dupa bunu-i plac il ajuta sa dea jos 2 kilograme/ antrenament;
  • Conditia lui fizica era datorata unor antrenamente rudimentare, in comparatie cu cele din afara, pentru ca Doroftei avea doar un sac de box si ala ca vai de el. Cand a ajuns in America si a vazut toate aparatele la care lucrau sportivii, nici macar nu stia sa le foloseasca. In plus, in Romania nu si-ar fi permis niciodata sa aiba un staff profi, cu scouteri care sa analizeze adversarul, si atunci strategia lui era adaptata la fata locului;
  • Perseverenta si ambitia a dovedit-o si cand ajungea la 190 puls cat ai zice peste, necesarul pentru a putea sustine intensitatea antrenamentelor sale fizice, care durau cu orele;
  • Si, mai ales, Leonard Doroftei a pornit de jos, fara a fi prunctul rasfatat al unei familii care sa-l sponsorizeze, si nu a ajuns niciodata sa „sa joace profesionist, adica sa faca bani adevarati din box”, asa cum fac cei care au o echipa intreaga in spate;

Pentru Romania, si mai ales, Romania comunista, Doroftei a fost un trofeu nemeritat, ca multi alti sportivi pe care poporul si-i revendica, dar nu face mare lucru pentru ei. Daca vrei sa afli o alta poveste de succes, perseverenta si ambitie, poti sa mergi sa vezi filmul Hands of Stone, din 9 septembrie, cu Robert de Niro si Edgar Ramirez, distribuit de CineForum.

 

 

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

Leave a Reply