Delta Dunarii – 3 motive sa ajungi acolo si unul ca sa nu (articol doldora de poze + video ametit)

Asteptam de 28 de ani excursia in Delta Dunarii. Si-am facut o nefacuta: i-am cumparat treaba asta cadou de ziua lui, cand de fapt era mai mult pentru mine. Ei, daca te mananaca limba sa dai informatia mai departe, nu-i bai. Deja stie.

La 4 dimineata a sunat nemernica, alarma salbatica. I-am adresat o jignire pe care o auzisem in „Robotii” recent si m-a amuzat („Pasoptisto”), am sarit din pat si am dat start aventurii. Cand noi eram deja in autocar, pe autostrada, soarele abia isi facea loc pe cer, printre pasunile de rapita. Si asa ajung la primul motiv pentru care iti recomand sa dai o raita-n Delta Dunarii curand. O zi e suficient.

Motivul numarul 1: Drumul spre Delta Dunarii

Drumul pana in Delta Dunarii tine cam 5 ore, dar e o atractie in sine. Pleci dintr-un Bucuresti prafuit si ajungi intr-o oaza de culoare, cel putin asa arata Romanica dinspre Delta, de 1 mai. Numaratoarea lanurilor de rapita s-a dovedit la fel de problematica precum numaratoarea oilor incercand sa adormi, dupa o cana de cafea. Pur si simplu, campiile erau pline de rapita. Cele 5 ore au trecut ca si cum eram intr-un muzeu al unui pictor obsedat de aceste flori.

Ce-i drept, placerea vizuala a rezultat dintr-o alternanta: nu mult dupa laitmotivul rapitei, a inceput mania eolienelor. Eu habar n-aveam ca sunt atatea si prin Romania, dar cand te apropii de Tulcea, gigantii incep sa se vanture la geamul masinii ca dracii. Printre lanurile de rapita, evident.

Pentru un timp, am admirat eolienele de aproape si imi imaginam ca sunt nave extraterestre. Cand eolienele au inceput sa dispara, au aparut copaci cheliti de culori, insa plini de cuiburi. Niciodata n-am mai vazut atatea cuiburi alaturate, de parca pasarile astea ar fi un neam ce-adora sa-si duca traiul la comun. Pe principiul, poza sau nu s-a intamplat:

In final, extazul vizual a fost atins cand am trecut pe langa satele de pescari, cu cateva casute mici si albe cu ferestre albastre, cu acoperis din stufaris, cica deloc ieftin c-ar izola grozav. O minunatie arhitecturala care mi-a topit inima urbana! A, da, si Delta, la care am ajuns, la Murighiol.

Motivul numarul 2: Delta Dunarii in salupa

Delta Dunarii aduna 40 m in plus in fiecare an, carati de aluviuni. Chiar si asa, de la Murighiol incoace, nu e atat de adanca, lucru ce mi-a inspirat suficienta incredere incat sa ma urc intr-o salupa neacoperita, eu care stiu sa inot doar caineste.

In autocar, aceasta mica plimbare acvatica fusese preaslavita cu complimente. De tipul:

  • Delta Dunarii este singura delta din lume declarata Rezervatie a Biosferei si este una dintre cele 7 zone UNESCO din Romania, o s-o adori!” – da, am adorat-o, mi-ar placea s-o adore si altii;
  • Delta Dunarii are cea mai insorita localitate din Romania, Sulina, o sa fie fix pe placul tau” – am observat un pic cam tarziu cat e de insorita Delta Dunarii. Ca sa fiu mai exacta, cand am ajuns acasa si m-am uitat in oglinda;
  • Delta Dunarii e plina de nuferi si pelicani creti sau comuni, ce vin direct din Israel, o sa-ti fie capul titirez uitandu-te la ei” – mi-am tinut capul in pumni dupa ce-am vazut pelicanii, dar iti povestesc eu;

Ei, plimbarea in salupa a fost intr-adevar revelatoare. La inceput, m-am simtit ca pe Snagov. Frumusetile s-au aratat gradual. Dar totul a devenit mai interesant cand am surprins o benzinarie pe balta. Da, exista benzinarii pe apa. Am surprins-o pe video.

Treaba a tinut 3 ore, timp in care am traversat mare parte din canalele si lacurile din jurul Murighiolului (care inseamna Mal Mov, in ucrainiana, locul e doldora de lipoveni). Am vazut nuferi si chiar daca nu erau inca infloriti, erau frumosi. Am vazut chiar si oua de pasare (lisita) intr-un cuib de stufaris, am auzit cantecul broastelor, am vazut padurile de arbori inecati ce umbreau un crang din delta, am vazut casutele de pe mal si fiecare avea salupa ei, am vazut o casuta inalta din care am fost vazuta si eu la randul meu (ia uita-te la poza de mai jos) si-am vazut cat de frumoasa e Delta asta, chiar daca uneori oamenii nu se poarta la fel de frumos.

Motivul numarul 3 – O masa pescareasca

Fac parte din clanul publicitarilor, dar om sunt si eu. Asa ca, de fiecare data cand aud cuvantul „proaspat” intr-o reclama, ma intreb daca alimentul ala se vinde imediat ce-a fost sacrificata sursa/ coapta materia prima/ preparata gustarea. In cele mai multe cazuri, nu. In schimb, in Delta ai toate sansele sa gasesti o masa pescareasca proaspata, in adevaratul sens al cuvantului.

Noi am ajuns insa in sezonul in care pescuitul e interzis, perioada prohibitiei cand pestii depun icre. Asa ca nu stiu care o fi sursa, dar am servit un bors de peste gustos si un peste la gratar pe care l-am devorat in ciuda oaselor razlete. Am inecat gustarea cu un vin rose mai acidulat decat eram eu obisnuita, dar cu o aroma naturala pe care rar o surprind in comert.

Masa a costat 50 de lei dar sunt convinsa ca daca ai noroc sa iei pranzul la un pescar, treaba o sa se dovedeasca nu doar mai ieftina, dar si mai autentica. Pentru prima mea experienta in Delta, masa chiar si la o pensiune s-a dovedit a fi indestulatoare.

Si motivul pentru care poate nu e cea mai buna idee sa ajungi in Delta…

Hai sa ne intelegem. Poate tu oi fi fan corride sau ai taiat o gaina la viata ta. Atunci cu siguranta, nu vei empatiza cu mine. Poate ca eu nu-s vegetariana, dar intr-un mod temperat (ok, daca evitatul porumbeilor pe trotuar ca sa nu-i deranjez se poate incadra aici), refuz actele de violenta contra animalelor. Si consider ca ce se intampla in Delta e o barbarie.

Ok, poate am avut si eu noroc de cel mai sprinten barcagiu dintre toate cele vreo 7 barci cate au defilat in Delta Dunarii, in jurul nostru. Barcagiul cel viteaz ne-a intampinat cu o papara verbala de zile mari ca-i rasturnam barca iar cand a inceput sa vorbeasca despre cat de greu se descurca iarna cu banii stransi vara, deja mirosea a taximetrist din Bucuresti.

Uf, am promis sa nu judec asa aspru pe nene, asa ca ma rezum doar la ce m-a deranjat pe mine: cand cardurile de pelicani au inceput sa se vada in zare, barcagiul nostru l-a intaratat pe altul si au dat viteza luminii la salupe de mi-era ca ma ia vantul chiar si cu cele o mie de kile de care nu mai reusesc sa scap. Si ce fac in continuare stimabilii? Se indreapta spre pelicani ca o racheta, inconjurandu-i de mi-era ca-n viteza aia intra un pelican la motor. Evident, pelicanii au luat-o la sanatoasa intr-un zbor disperat iar spectacolul care a determinat-o pe o doamna cu basma sa exclame „Sa-ti dea Dumnezeu sanatate, ce frumos e” pe mine m-a cam ingretosat. Super spectacolul a continuat si cu o reprezentatie langa o insula, unde salupa gonind a evacuat pelicanii care se impiedicau, prinzandu-si picioarele in stufaris, de teama salupei. Am cateva exemple in video. Asta mi-a adus aminte de un articol care spunea ca accesul barcilor in zona UNESCO este atent supravegheat. Ma intreb daca spectacolele astea se fac cu sau fara aprobarea mai marilor…

Una peste alta, excursia in Delta s-a incheiat cu un scor de 5-1 pentru partile pozitive, pentru ca motivelor anterior mentionate, le-as adauga si vizita la Tulcea, unde am vazut-o pe Dory si l-am cunoscut pe vecinul ei de acvariu al carui colorit ar incanta-o pe orice amatoare de animal print, iar apoi am fost pe faleza, unde ambarcatiunile afiseaza o priveliste de mai mare dragul. O zi petrecuta interesant, cu mancare buna si inspiratie pentru urmatoarele calatorii!

PS: Daca vrei sa vezi mai mult din calatoria asta, arunca un ochi pe Instagram-ul meu si aboneaza-te la pagina de Facebook a blog-ului, ca sigur o sa mai scap referiri. Si-o sa actualizez treaba si cu urmatoarea calatorie: Alberobello. Abia astept sa ajung si la Festivalul Roscatilor Naturali din Olanda!

Nuferi neinfloriti

Exista o gramada de astfel de casute darapanate si frumoase in Delta

Pe faleza din Tulcea

Crang acvatic

Oua de lisita

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

Leave a Reply