Ciorbarie – locul unde legumele ajung in rai si apoi in farfuria ta

Sursa foto: In Your Pocket

Eu si legumele avem o relatie complicata, probabil ca asta ar fi statusul nostru pe Facebook. Imi place gustul pe care il lasa, dar sa nu dau de ele in lingura ca iese cu bataie. Uneori ma gandesc ca legumele astea care au ghinionul sa dea de strecuratul meu sunt ca niste muncitori harnici de la o fabrica dar pe care nu-i vrei in poza de grup pe care o trimiti clientilor la cravata. Stai! Tu n-ai citit restul frazei pentru ca te-ai oprit la faza cu „strecurat”? Da, eu strecor legumele din ciorba. Sorb doar zeama. Stiu insa sa apreciez o zeama buna!

Ciorbarie

Si acum minuneaza-te ca imi doream asa tare sa ajung la Ciorbarie, un nou local hip din oras, situat pe Dorobanti, unde se prepara zilnic ciorbe, cu respect pentru clienti, papilele lor gustative, timpul si buzunarul lor.

Ceea ce m-a socat la Ciorbarie a fost marimea localului, pare o sufragerie de locuinta ANL, insa staff-ul ce serveste te invita cald sa iei un loc in micul spatiu amenajat cu gust. Daca spatiul e decorat cu gust, atunci mari sanse sa aiba si mancarea asta, m-am gandit. Si am avut dreptate. Pe cat am admirat caramida aparenta (da, am o slabiciune pentru ea, d-asta si dormitorul meu are un perete astfel zidit), pe atat am savurat gustul delicios al unui gulas cremos si picant, asa cum ar trebui sa fie unul ce aduce la masa, sorbind in liniste, si un roman si-un ungur. Nu a fost cazul nostru, eu si compania mea aducem pacea intre Bucuresti si Constanta.

Meniul Zilei, cu vreo 10 variante d-ale gurii, trona in lateralul cazanelor de ciorba. Era o zi apropiata Pastelui si m-am mirat ca nu aveau ciorba de miel, preferata mea, asa ca am luat o portie de Gulas. Dupa ce doamna deschis cazanul misterelor si am vazut textura apetisanta si i-am simtit mirosul de iuteala, care-mi provoaca si acum pofta, pe masura ce povestesc.

Portia de gulas a fost exact pe gustul meu: suficient de zemos cat sa fie la categoria „ciorbe” si cam chel la capitolul legume, cat sa nu trebuiasca sa fac un show de strecurat pe acolo. A avut insa carne in cantitati generoase si a fost atat de satios cat mi-am lasat norocul in farfurie. Pe parcursul celor 20 de minute ce-am stat pe-un scaunel de bar sa-mi savurez gulasul, s-au perindat o gramada de oameni ce pareau familiari cu persoanele care serveau si majoritatea si-au luat portii la pachet. Un singur nene a venit la fel de necunoscator ca mine si-a cerut detalii despre sandvisul cu pui cu bere, vedeta acelei zile. „E pui tinut in bait de bere” i-a raspuns si treaba asta si-acum ma gadila pe limba si intr-o zi o sa vin cu detalii si despre el.

Pana atunci, inchei cu o recomandare sa incerci ciorbele de la Ciorbarie, pe mine gulasul m-a incantat, si daca te intorci si cu-o parere aici, pe pagina asta, sa-ti fie de bine!

 

 

 

 

 

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

Leave a Reply