Ce se naste din oraseni fitness face!

Daca mamaia mea la tara lucra pamantul si asa isi incropea drumul spre pita aia gustoasa, fara sa lase de banuit in sat ca ar manca si altceva decat ciorba dietetica de loboda, la oras lucrurile sunt nitel mai sofisticate. Apoi nu mai sapa nimeni tarlaua, ba chiar orele pe scaun de la birou abia daca-ti mai permit sa bagi pe-o masea o frunza de papadie, dar o halca zdravana de carne, inmuiata in ostropel…Aia s-o pupe Decebal care taia gaturi ca sport si mamaia care lucra pamantul cu foc, ca noi suntem neam de oraseni puturosi, in frunte cu primarita.

Fitness

Ce e de facut ca sa nu ne inecam in propria saliva si sa avem halucinatii cu copane de pui dansand macarena? Sport. Sport. Sport. In felul nostru orasenesc, benefic doar propriului corp, fara sa avem ca rezultate o gradina grandioasa cu rosii suculente, ci doar un corp armonios, care sa zburde sanatos spre munca, acasa, acasa si munca.

Ca s-o spun pe aia dreapta, nu imi curge sportul prin vene si nu mi-e prea usor sa imi sucesc membrele in exercitii, dar stiu ca treaba asta o sa-mi aduca burgerul ala solitar si nebagat in seama care nu se va manca singur si atunci ma fac sora cu banda sa trec puntea.

Prima data cand am ajuns la sala, acum niscaiva ani, nu eram grasuta, dar carnea de pe mine era toata osanza, ca nu cresc abdomenele uitandu-te la Lost. Mi-a fost greu la inceput si tin minte ca dupa exercitiile inghinale, cateva zile mai tarziu chiar ma intrebam daca nu cumva mi-oi fi rupt oasele si am sa merg ca o rata pentru tot restul vietii.

Indraznesc sa cred ca nu toti orasenii mei sunt sportivi innascuti si ca vointa uneori face minuni. De aceea, mi se pare foarte important sa ai parte de aparate si echipamente care sa iti sustina vointa si sa iti setezi un sistem de reward, pentru a avea motivatia vie.

Ce ma ajuta pe mine?

Pentru ca sunt o oraseanca lenesa nevoie mare, am nevoie sa fac lucrurile in ritmul meu. Prefer un program individual de fitness, pentru ca am impresia ca la cursuri nu voi tine ritmul si voi fi mai preocupata sa nu ma fac de ras decat sa fac, efectiv, ceva pentru corpul meu. Asa ca imi iau bocceluta si incep un program cat imi permite organismul meu, neobisnuit cu sportul, de intensiv.

De obicei, pun accent pe exercitiile cardio, pentru ca hainele au inceput sa-mi intre la apa si niciodata nu sar jumatatea mea de ora pe bicicleta. Vorbeam mai sus de sistemul de reward, asa ca imi completez programul de asudat cu muzica preferata, asupra careia sa ma concentrez si sa constientizez efortul. Ma gandesc serios sa-mi iau o bicicleta si acasa si am vazut una neagra care s-ar potrivi cu casa mea alb-negru.

Dupa bicicleta, completez programul cardio cu o alta jumatate de ora pe eliptica sau pe banda si lucrez, nene, pana ma inrosesc si simt ca nu mai pot. Abdomnele, inghinalele si ganterele sunt si ele incluse in programul de fitness.

Mi-am propus pana la sfarsitul verii sa introduc si alergatul in viata mea activa wanna-be, dar tot zic ca nu ma pot apuca de alergat fara un gadget de monitorizare a activitatii, asa ca pendulez in jurul acestui gand, si zic ca astept salariul/partener de alergat/o iesire la plaja/ un eveniment special ca imi iau o nazbatie d-asta.

Doar ca prietenele mele cu adevarat active mi-au spus ca pot descarca astfel de aplicatii pentru telefon. Le-am zis atunci ca bine, atunci astept sa-mi iau un telefon spectaculos.

Intre timp, lucrez la sistemul meu de reward care se imbogateste intr-un ritm mai vioi: o baie cu uleiuri parfumate, o rochie cu un numar mai mic si da, halca de carne de la care am pornit. Si amestec sportul cu sportul extrem, oi pierde si acolo niste calorii, de speriat ce esti, nu?

Nu stiu cum or fi sportivii care fac asta din placere/pasiune/inima, dar eu una sunt o sportiva mercenara. Traiasca produsele care ma imping de la spate!

 

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

Leave a Reply