Bucharest Street Food Festival – un deliciu

Chiar si pentru un sclifosit ce tocmai a devorat o bunatate de portie de nom-nom-nom  facuta de mama-sa, e aproape imposibil sa nu cada prada mirosurilor imbietoare de la Street Food Festival si sa termine prin a hali si ceva de acolo.

Street Food Festival

Street Food Festival a inceput de joi, cu cantari si cu papa bun si se termina astazi, 11 septembrie, la Romexpo. Aseara am dat si eu o fuga, cu burta goala, ca sa ma asigur ca ciugulesc nitel din aia, nitel din cealalta. Sa zicem ca am respectat partea cu „din aia,  din cealalta”, insa n-as putea jura ca a fost „nitel”.

Previzibil, eu m-am oprit la standul Alioli si am luat Paella cu fructe de mare, preparatul pe care l-as manca repetitiv pana la 150 de kilograme. Am mers la sigur, restaurantul Alioli face cea mai buna paella din Bucuresti si asta stiu de vreo 4-5 ani. Atentie, in schimb, ca abia dupa, am observat ca exista si standul La Finca by Alioli (si arata foarte tare), unde probabil sunt mai multe preparate, ca-i mai mare. Daca sunteti porniti pe mancarea spaniola, ca mine, va recomand paella cu sepie si orez negru, n-am prins-o la festival dar stiu ca-i delicioasa.

Dupa paella (cand credeam ca nu mai am nevoie de nimic, viata asta), am gustat sarmale cu pastrav si, fara indoiala, au fost cele mai bune sarmale pe care le-am mancat vreodata. O surpriza placuta, pe care i-o voi povesti mamei si altor oameni mai priceputi ca mine intr-ale bucatariei si posibile surse pentru frigiderul meu. Ah, sarmalele erau de la Afumatoare Valeputna.

Am incheiat seara cu un pahar de Sangria, tot de la Alioli (compania mea a exclamat – „E fix ca-n Spania”). Si niste desert. Din nou, din 2 locuri: clatite de la Sora lui Scarlatescu si Kurtos. N-as putea comenta pe seama lor pentru ca n-am gasit un local unde treburile astea doua sa se dovedeasca vreodata cah.

Si n-am ce zice, am prins seara cu Nouvelle Vague, foarte tare muzica! Iar cismelele cu pedala pentru spalat pe maini au fost grozave, atunci cand eram unsuroasa de la clatite.

Na, acolo atmosfera, mancarea si bautura au fost misto, ca la hipster acasa iar asta-i de bine! Singurul lucru pe care nu l-am apreciat foarte tare este ca pana sa ajungi acolo, te cam dai de ceasul mortii ca sa afli programul cantaretilor, care cand cand, durata festivalului (abia cand am ajuns acolo am aflat ca muzica live e pana la 11 si cateva van-uri de mancare pana la 1 noaptea). Asa ca la informatii in prealabil, cam slabut

Dar merita vizitat in ultima zi de festival, asa ca pofta buna si paharul sus!

 

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

Leave a Reply