Bari – ghid de calatorie in orasul unde am mancat cea mai buna pizza din viata mea

Daca ti-as zice ca paradisul este populat de femei durdulii, rumene la chip si la varsta, ce framanta paste pe-o straduta ingusta si cand treci pe langa ele iti arunca o privire la fel de curioasa ca a ta, probabil ca ti-ar suna mai bine paradisul musulman cu cele 40 de virgine, nu-i asa? Nu-i bai, eu vorbeam doar de paradisul din care tocmai m-am intors din vacanta (una dintre cele mai frumoase vacante din viata mea): Bari.

Iar eu as prefera oricand o nonna italiana sporovaind si cantand cu suratele ei, la umbra unei perdele ce flutura la usa deschisa a caminului sau. Si-apoi sa cumpar paste proaspete, framantate cu bratul puternic al uneia dintre femeile care l-au ucenicit chiar pe Jamie Oliver in arta specifica a orechiettelor.

Bari

Bari este un orasel pe care-l faci la pas intr-o zi, in regiunea Puglia. Se ascunde in calcaiul Cizmei si il recunosti dupa terra rosa, pamantul rosiatic unde nu multe buruieni cresc. Dar cresc maslinii si asta-l face un pamant parfumat. In orice caz, cel mai probabil o sa-l cutreieri pe unde-i asfaltat, asa ca ce sa ne intindem la vorba?

Bari are al sau farmec italienesc si daca ajungi in centrul lui vechi, pe portiunea dintre teatrul Margherita si gara Bari Centrale, o sa-mi dai dreptate. Italieni zgomotosi (exista oare neam de italieni introvertiti?) care par ca se cearta mereu, femei aranjate desi zona nu e tocmai una bogata, batranei ce ies la soare si te baga in seama, chiar daca e evident ca nu-i intelegi. Cu toate acestea, pentru multi turisti (ma includ), Bari e doar un oras gazda pentru a ajunge usor la oraselele din jur – Matera, Polignano a Mare si Alberobello.

Ce de vazut in Bari?

  1. Vrand nevrand, de la aeroport vei ajunge la gara Bari Centrale, o gara moderna cu o gramada de peroane imprastiate ca niste frimituri in toate colturile ei. E o cladire frumoasa, asa ca eu zic sa arunci un ochi de turist mai atent, caci oricum nu prea vei avea monumente sau muzee sa le pui la socoteala. Gara Bari Centrale e locul de unde trebuie sa iei autobuzele si trenurile catre oraselele vecine iar daca vrei sa ramai in oras, nu departe de ea sunt magazinele pe care altfel le-ai gasit pe Calea Victoriei a noastra.
  2. Basilica San Nicola este, pe romaneste, Biserica Sfantului Nicolae. Si mai mult, acolo sunt moastele sale, ce se odihnesc dupa o istorie zbuciumata. Se face ca in 1071, imparatul bizantin este invins de turci iar regiunea unde moastele sfantului erau depozitate devine un loc de batalie, prea periculos pentru a mai ramane lacas de pelerinaj. Asa ca se ia decizia ca osemintele sa fie mutate si se ofera Venezia si Bari. Doar ca in mijlocul agitatiei, se spune ca marinarii din Bari au profitat de ocazie si fara prea multe anunturi, au insfacat sfantul adormit si l-au adus acasa. De atunci, moastele se gasesc in Basilica, intr-o cripta cu acces gratuit.
  3. Lungomare este strada care se intinde pe tarmul Marii Adriatice. Este locul unde poti sa te asezi pe-o banca si sa urmaresti marea linistita si oamenii plimbandu-se (asta doar cu scuza ca tu ai facut-o pana atunci). O strada unde eu am zarit un grup doldora de copii cu cadrele lor didactice care pregateau un festival de teatru. In mijlocul lor, doi uriasi pe picioroange pareau sa incinga rasete si tare-mi e ca e probabil ca, la cat de lunga-i strada, sa vezi si tu ceva interesant in ea.
  4. Muierile dolofane cu care te tot amenint unde sunt? Gata am ajuns la partea gustoasa: pe oricine ai intreba de strada orechiettelor, va sti sa te directioneze caci e un fel de mecca pentru turistii pofticiosi. E undeva langa un castel caruia, recunosc, i-am acordat mai putina atentie decat acestui festin culinar. Stradutele Arco Basso si Arco Alto, locul unde nonne-le italiene pregatesc agile orechiette si cavatelli, paste specifice Pugliei, pe care le poti cumpara chiar de la masutele din stradutele inguste. A trebuit sa detaliez povestea aici, altfel as fi simtit ca ceva foarte important ramane neimpartasit.

Ponturi

  1. Trebuie neaparat sa incerci pizza de La Pazzeria, la colt cu strada Pallazo Dell’Intendenzza. Pare un local de cartier, ba chiar asta este, insa acolo am mancat cea mai buna pizza din viata mea, la vreo 6 euro. Ceva mai suculent si mai fraged de atata, rar mi-a fost dat sa gust! Si da, din cauza acestei bunatati, am ajuns la recordul negativ de 3 pizze pe zi. Daca ai gusturi fistichii, de incercat Pizza cu Formagio Francese.
  2. Pe la ora 1, toate pravaliile se inchid, Bari devine mut si surd, asa ca ai face bine sa mananci inainte sau altfel te vei multumi cu un panini.
  3. Soferii sunt ingrozitori, as fi jurat ca vom fi calcati pe trecere de pieton de multe ori si masinile circula intr-un real vacarm, fara sa tina cont de conceptul de prioritate.
  4. Nu inteleg de ce nici macar in Italia sunca nu se numeste prosciutto, ci Speck. Asa ca daca ai pofta de-un prosciutto cotto gustos, ia cu incredere pizza sau panini cu Speck.

Poate nu arata savuros, dar e cea mai buna pizza pe care am mancat-o vreodata

Transport

De la aeroport pana in Bari, am luat un tren pe al carui bilet am dat 5 euro si care nu zaboveste mai mult de vreo jumatate de ora. Te lasa la Bari Centrale iar de acolo ai face bine sa bati orasul la pas, caci e mic si nu apuci nici sa te urci bine intr-unul dintre putinele autobuze ce strabat orasul, ca e nevoie sa cobori.

Spre celelalte orasele, ia tot trenul din Bari Centrale. Vei gasi bilete ieftine, intre 2,5 euro si 5 euro per ruta.

Strada Pallazo dell’Intendenza

Cazare

Cam greu cu hotelurile in Bari, cel putin cu unele care sa nu aiba preturi de neam prost, asa ca am ajuns intr-o garsoniera pe care altfel ai lua-o pe AirBnB.

Localizare centrala, la buza portului, pe-o strada cu aer napoletan, in care perdelele fluturande nu lipseau. O gasesti pe Strada Pallazzo Dell’Intendenzza 34 si cu toate ca spatiul locativ e mititel, ai o intreaga terasa doar pentru tine si toate obiectivele bareze la o pizza distanta.

Acestea fiind zise, inchei doar cu rugamintea ca, pentru binele vacantei tale, nu te rezuma doar la Bari, caci unde-s mai multe orase, bucuria creste. Ciao!

PS: Daca vrei sa vezi mai mult din calatoria asta, arunca un ochi pe Instagram-ul meu si aboneaza-te la pagina de Facebook a blog-ului, ca sigur o sa mai scap referiri. Si-o sa actualizez treaba si cu urmatoarea calatorie: Londra. Abia astept sa ajung si la Festivalul Roscatilor Naturali din Olanda!

Primul gelato din Bari, langa strada Pallazo dell’Intendenzza

Portul Bari, langa Teatrul Margherita

Festival de Teatru Scolar, la Lungomare

Stradutele cu aer napoletan unde femeile framanta orechiette pe strada

Orechiettele sunt pastele in forma de ureche, specifice regiunii Puglia

 

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

4 Comments

    • <3 Atentie ca urmeaza sa abuzez grav de dorul de Italia, cu cateva alte articole :))

Leave a Reply