Alvin and the Chipmunks – un film despre dor de duca

  • Personaje principale: Dave (Jason Lee) si Alvin (Justin Long)
  • Regizor:Walt Becker
  • Casa de distributie: Odeon
  • Durata: 86 minute
  • Lansare in Romania: 29 ianuarie

Cand spui ca judeci oamenii dupa falcile lor, s-ar putea sa fii considerat un nebun si sa-ti iei si-o scatoalca. Dar in filmul asta, veveritele sunt cele care amintesc oamenilor ca semenii lor se disting dupa falci. Iar Alvin and the Chipmunks este, in consecinta, povestea unor veverite cu falci. Si cu dor de duca.

Alvin and the Chipmunks

Cea mai recenta parte din Alvin and the Chipmunks arata ca veveritele astea traznite o tin in nazdravanii. Si, culmea, li se mai adauga si-un pusti, ca sa iasa treaba lata si nitel complicata. Se face ca Dave, tatal lor adoptiv, si-a gasit o iubita grozava, Samantha. Singurul ei defect este ca are un copil, pe Miles.

De la ura la prietenie, veveritele si Miles urmeaza impreuna drumul spre acceptarea faptului ca parintii au dreptul sa-si refaca vietile. Iar asta nu inseamna ca-i vor indeparta pe prichindeii infricosati de ideea ca i-ar putea pierde. Cu mesajul asta frumos, Alvin and the Chipmunks reuseste sa tina publicul cu zambetul pe buze de la cap la coada. Doar ca o coada mai putin stufoasa ca cele clasice ale veveritelor.

Cum arata de fapt veveritele cu falci

Cand am povestit prietenilor despre film, am descris “the chipmunks” ca pe niste minioni blanosi. Si asta pentru ca personajele erau schitate, la nivel comportamental, la fel de natang precum faimosii minioni. Dar diferenta este ca veveritele cu falci chiar exista in realitate si arata cam asa:

Acum imaginati-va cum arata ele cu niste tricouri, precum cele din desene. Amuzant?

Top 3 motive pentru care recomand Alvin and the Chipmunks

  1. Am auzit multe guri sceptice in privinta hibridului animatie-film dar Alvin and the Chipmunks e doar un exemplu ca tehnologia a ajuns suficient de departe pentru a nu exista greseli. Spre exemplu, exista o faza (adorabila, daca ma intrebati pe mine) in care o maimuta reala imbratiseaza o veverita animata. Grozav moment, daca as putea sa fac si eu la fel cu Tom si Jerry chiar si holograme, as fi fericita.
  2. Povestea nu e tocmai cea mai originala si pe alocuri nitel caricaturizata, insa este expusa frumos si dinamic. Iar tema este actuala. Intr-o lume in care parintii sunt divortati si la un cocktail distanta sa-si refaca viata cu altcineva, copiilor le vine greu sa accepte un intrus. Mai ales atunci cand intrusul vine la pachet cu un intrus mai mic. Ei bine, filmul asta trateaza minunat procesul, reusind sa atinga toate aspectele: teama de a nu mai primi atentia obisnuita, gandul ca ar putea aparea un copil al celor doi cu mai multe drepturi decat un copil al altcuiva, tendinta de a rezista propriei schimbari intr-o astfel de situatie.
  3. Desi este continuarea unei serii deja celebre, inca reuseste sa mai stoarca elemente interesante si sa fie un film distractiv. Semn ca personajele nu s-au uzat si nu si-au pierdut farmecul, chiar daca anii l-au cam lovit in firele albe pe Dave.

PS: Mi-a placut si faptul ca unele scene fac referire la filme celebre: Matrix si Shrek, spre exemplu. Asta aduce “extra flavour”.

Acestea fiind spuse, fuga la cinema sa prindeti veveritele din 29 ianuarie 2016, distribuit de Odeon.

sursa foto: wikipedia

Related posts:

Comments

comments

Diana Duca

Leave a Reply